Consiliul Europei legalizează hula împotriva lui Dumnezeu

Consiliul european - Turnul Babel al vremurilor de apoi.

Consiliul Europei a calificat hula împotriva lui Dumnezeu ca pe un „drept al libertăţii individului”, ce nu poate fi calificat drept crimă sau încălcare a legii. În darea de seamă publicată de către Comisia Veneţiană, care este organ consultativ al Consiliului Europei pentru legislaţia constituţională, aceasta face deosebire radicală între hula împotriva lui Dumnezeu şiofensarea sentimentelor religioase. Experţii Consiliului European sunt de părere că ura şi învrăjbirea religioasă, spre deosebire de hulă, trebuie să fie considerate drept încălcare a legislaţiei, după cum se şi confirmă prin Legea celor 56 state membre a Consiliului Europei.

Deci, dacă cineva manifestă repulsii faţă de oarecare confesiune religioasă, numite de legea europeană „sentimente religioase”, o asemenea persoană ar putea fi condamnată pentru motiv de ură şi învrăjbire confesională. Dar, dacă cineva va huli împotriva lui Dumnezeu, unuia ca acesta i se va spune: „eşti liber să faci orice, să spui orice. Consiliul Europei îţi dă libertate să spui orice despre Dumnezeu, nu însă orice despre oameni ca reprezentanţi ai confesiunuilor religioase”.

Noul idol numit „Consiliul European” îl face pe om aici jos pe pământ „măsura tuturor lucrurilor”, pentru ca în viaţa de apoi să-l „proslăvească” cu măsura tuturor chinurilor iadului. Sfântul Vasilie cel Mare ne învaţă aşa: „când spunem Fiul, spunem şi Tatăl şi Duhul Sfânt”. Deci hula împotriva lui Dumnezeu, legiferată de Consiliul Europei, este o împotrivire la adresa Tatălui, a Fiului şi a Sfântului Duh. Dacă numai refuzul adevărului lui Dumnezeu este socotită ca hulă împotrivă Duhului Sfânt şi nu mai poate fi iertat în veacul acesta şi nici în cel viitor, căci scris este: „Şi tot cela ce va zice cuvânt împotriva Fiului Omului, se va ierta lui; iar celui ce va huli împotriva Duhului Sfânt, nu se va ierta” (Luca 12, 10), atunci ce se mai poate spune despre cei care se împotrivesc şi Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh?

Toţi cei care se ridică împotriva lui Dumnezeu sunt fii ai diavolului, sunt lepădaţi de Dumnezeu şi de Biserica lui Dumnezeu prin care se dobândeşte mântuirea sufletului. De aici să cunoaşteţi ce fel de satanişti ţin sceptrul puterii europene spre care tind cu multă înfocare minţile întunecate ale politicienilor neduşi la Biserică. Dacă numai despre hula îm- potriva Duhului Sfânt s-a spus că nu are iertare, oare ce fel de ier- tare vor avea adepţii lucrării masonice, ce se ridică împotriva Sfintei Treimi, prin planul de instaurare a puterii lui antihrist, aflat în plină derulare astăzi, în lumea modernismului apostat de la Dumnezeu?

Este clar că nici nu poate fi vorba de iertare în privinţa lor. S-au înfrăţit cu satana pe pământ, şi tot cu satana vor moşteni în veci chinurile cele fără de sfârşit. Şi, dacă şi dracii se tem şi se cutremură gândind la ceasul osândirii lor de către Dumnezeu, cum nu s-ar teme omul ce tăgăduieşte adevărul lui Dumnezeu? În Evanghelia Sfântului Ioan este menţionat că Mântuitorul Hristos L-a numit de trei ori pe Duhul Sfânt drept Duh al Adevărului (14, 26; 15, 26; 16, 13). Deci, cine tăgăduieşte şi batjocoreşte Duhul Sfânt este lucrător şi în lumea de azi, cu aceeaşi putere ca şi la început, şi lucrarea Sfântului Duh este aceea de a-i încredinţa pe oameni despre adevărul lui adevărul, tăgăduieşte şi batjocoreşte pe Duhul Sfânt; tăgăduieşte şi batjocoreşte pe Dumnezeu, Care e duh şi adevăr.

Duhul Sfânt este lucrător şi în lumea de azi, cu aceeaşi putere ca şi la început, şi lucrarea Sfântului Duh este aceea de a-i încredinţa pe oameni despre adevărul lui Dumnezeu. Micşorând adevărul lui Dumnezeu şi echivalându-l cu o minciună, slujitorii idolilor moderni au asociat puterea Duhului Sfânt cu puterea lui satan, care este „tatăl minciunii” (Ioan 8, 44). Dar ce înseamnă hula împotriva Duhului Sfânt? Este hula împotriva vieţii şi a sfinţeniei lui Dumnezeu, dar şi împotriva purtării Sale de grijă.

Aici se înscriu păcatele strigătoare la cer, precum spiritismul, vrăjitoria, ghicitul, magia, practicarea satanismului, desconsiderarea celor şapte Sfinte Taine ale Bisericii. Hulă împotriva Duhului Sfânt este şi ascunderea adevărului, atunci când acesta este încălcat cu bună ştiinţă, precum se face azi prin cercurile ecumenismului apostat, ce şi-a întors faţa de la adevărul lui Dumnezeu. În numele „unităţii” şi al „păcii”, este distrusă legea Bisericii Ortodoxe de atâtea veacuri. Se încearcă o „ajustare” a Duhului Sfânt, potrivit mofturilor oamenilor căzuţi – un fel de sforţări omeneşti, prin care omul porunceşte lui Dumnezeu, iar lui Dumnezeu nu-I revine decât sarcina de a accepta ceea ce doreşte omul.

Se doreşte o reînnoire a canoanelor Bisericii, căci cele ale Sfinţilor Părinţi ne constrâng prea mult spre asceză; ne ceartă şi ne condamnă pentru desfrâul generalizat, pe care îl tolerează până şi feţele bisericeşti; ne condamnă pentru înfrăţirea cu vrăjmaşii lui Dumnezeu. Fără lucrarea Duhului Sfânt nu este posibilă mântuirea, şi nici existenţa Bisericii ca instituţie divino-umană; nu este posibilă nici slujirea ei, căci prin Darul şi lucrarea Sfântului Duh se păstrează unitatea, sobornicitatea şi apostolicitatea Bise- ricii şi tot prin aceasta se împart oamenilor harismele dumnezeieşti. Cel care prin erezie ori alte învăţături greşite s-a rupt de unitatea Bisericii Apostolice, unul ca acela s-a rupt şi de la lucrarea Sfântului Duh, căzând din cinstea de iconom al Tainelor lui Dumnezeu(I Corinteni 4, 1);a pierdut pecetea Duhului Sfânt de la Botez, arvună a vieţii viitoare(Efeseni 1, 13-14),căci numai astfel, omul poate fi numit purtător de Duh Sfânt.

Lui Zaheu i s-a iertat iubirea de averi; femeii păcăoase i s-au iertat păcatele trupeşti; tâlharului de pe cruce i s-au iertat tâlhăriile şi multor altora li s-au iertat multe alte păcate. Aceştia au greşit împotriva Fiului Omului, care ne-a poruncit să nu fim lacomi de averi, să nu desfrânăm, să nu fim mărturie mincinoasă, însă păcatele împotriva Duhului Sfânt, precum erezia, slujirea satanei, stricarea adevărului de credinţă etc, nu sunt iertate la Dumnezeu, pentru că cei ce le practică s-au lepădat de „Duhul adevărului, Care vă va învăţa pe voi tot adevărul” şi au intrat în slujba „tatălui minciunii”, adică a diavolului. Cei dintâi, care greşesc împotriva Fiului lui Dumnezeu, reînnoadă legătura cu Dumnezeu prin pocăinţă, pe când cei care s-au lepădat de Dumnezeu, s-au făcut vrăjmaşi ai Săi.

La cei dintâi este slăbiciune, pe când la cei din urmă, este îndărătnicie. La cei dintâi, sufletul călătoreşte prin întuneric, însă măcar doreşte lumina. La cei din urmă, sufletul călătoreşte prin întuneric şi numeşte întunericul lumină. Nu intraţi în slujba lui satan. Rămâneţi în duhul lui Dumnezeu, care este Duhul Adevărului şi al mântuirii noastre. Intraţi prin poarta cea strâmtă, că largă este poarta şi lată este calea care duce la pieire; şi mulţi sunt cei care o află. Şi strâmtă este poarta şi îngustă este calea care duce la viaţă; şi puţini sunt care o află. Feriţi-vă de proorocii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinlăuntru sunt lupi răpitori, căci unii ca aceştia vorbesc lumii „despre dumnezeu”, dar ei vorbesc despre dumnezeul lor mincinos, chiar dacă îl numesc tot cu numele de „hristos”.

Scris este de la Dumnezeu că: „Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu, Celui din ceruri. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu în numele Tău am proorocit şi nu în numele Tău am scos demoni şi nu în numele Tău minuni multe am făcut? Şi atunci voi mărturisi lor: Niciodată nu v-am cunoscut pe voi. Depărtaţi-vă de la Mine cei ce lucraţi fărădelegea” (Matei 7, 21-23).

Citiţi vă rog  şi:
Fabrica de pâine TITAN produce pâine şi alte produse de panificaţie conform CODEX ALIMENTARIUS si după ce v-aţi informat cum stă treaba cu ei boicotaţi produsele fabricate de ei.

SF. NICOLAE VELIMIROVICI – Despre desfrâul şi nebunia Europei de astăzi

Slăvitul prooroc Isaia a proorocit următoarele: „Atunci când Domnul se va ridica spre a lovi pământul grozav… semeţia oamenilor va fi doborâtă şi singur Domnul va fi lăudat în ziua aceea” (Is. 2, 10-11).

Iar Domnul s-a ridicat adesea spre a lovi pământul fiindcă oamenii se închinau altor oameni, în loc să I se închine Lui, singurului Dumnezeu; din pricina unor oameni semeţi care se socoteau pe sine dumnezei dinaintea semenilor lor. El S-a ridicat în zilele noastre şi cu adevărat a distrus întregul pământ în dreapta Sa mânie, pentru a termina o dată cu semeţia omenească şi pentru a smeri mândria minţii omeneşti.

Mânia lui Dumnezeu împotriva omului este adesea asemănător răzvrătirii omului împotriva lui Dumnezeu. Ereticii timpului nostru I-au oferit Domnului nostru Iisus Hristos cel din urmă loc la masa acestei lumi, ca şi cum El ar fi cel mai de pe urmă cerşetor, în timp ce ei şi-au aşezat propriii lor oameni mari pe locurile cele dintâi: politicieni, scriitori, oameni de ştiinţă, oameni de afaceri, chiar turişti şi jucători de fotbal.

Ochii acestui popor erau fixaţi asupra acestor mari oameni, a acestor dumnezei moderni, în vreme ce doar câţiva ochi erau îndreptaţi către Hristos, Biruitorul morţii. Această neruşinată răzvrătire a acestor oameni botezaţi, a ereticilor împotriva Dumnezeului Celui Preaînalt, trebuia să aducă, desigur, dreapta mânie a Dumnezeului Celui dispreţuit împotriva acestor naţiuni şi a acestor oameni nelegiuiţi.

Iar Dumnezeu S-a ridicat cu adevărat spre a distruge pământul. Iar oamenii pământului au pătimit nenumărate necazuri dinaintea ochilor noştri. Nu numai că aceşti mari oameni zeificaţi s-au dovedit a fi flăcări ce s-au stins, de la care ceilalţi nu mai puteau afla căldură, ci s-au dovedit a fi demni de cuvintele proorocului Isaia, după care oamenii se vor ascunde „în peşteri şi în crăpăturile stâncilor şi în găurile pământului de teama Domnului şi din pricina slavei puterii Sale” (Is. 2, 19).

Şi nu s-a întâmplat acest lucru în ultimul război? N-au intrat oare oamenii de pe diferite continente în crăpăturile stâncilor şi în găurile pământului pentru a se salva de semănătorii europeni ai morţii, aşa cum s-a întâmplat în ţara noastră (Serbia) şi în alte părţi? Iar aceşti semănători ai morţii nu sunt decât acele mărimi din lumea noastră, acei idoli ai poporului care stăteau în locurile de frunte de la masa acestei lumi, dispreţuindu-L pe Hristos ca
pe cerşetorul aflat la celălalt capăt al mesei (…).

Fraţii noştri botezaţi, înşelaţi de ereziile luterane şi catolice, s-au considerat a fi mai înţelepţi decât Hristos. Ei ne considerau pe noi, ortodocşii, drept oameni ignoranţi şi necivilizaţi.

Europa de azi nu este nici catolică şi nici luterană. Ea se află deasupra şi în afara amândurora. Ea este cu totul pământească (…) Ea vrea ca mormântul să-i fie leagăn. Ea nu are cunoştinţe despre cealaltă lume. Ea nu simte mireasma cerească. Ea nu-i vede pe îngeri sau pe sfinţi în visurile sale. Nu vrea să audă de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Destrăbălarea o face să urască fecioria. Întreaga Europă este acum cufundată în întuneric. Toate lumânările sunt stinse.

Oh, ce întuneric cumplit! Fratele îşi împlântă sabia în pieptul fratelui său, crezând că acesta îi este duşman. Toţi îşi reneagă fiii şi viceversa. Iar lupul este de departe un prieten mai credincios decât este omul. Oh, fraţii mei! Oare nu vedeţi voi toate acestea? Nu aţi simţit întunericul şi necredinţa unei Europe necreştine asupra voastră? Preferaţi Europa în locul lui Hristos, moartea în locul vieţii? Moise a pus înaintea poporului său aceste două alter
native. Iar noi vă punem dinainte aceleaşi două alternative. Trebuie să ştiţi că Europa este moarte iar Hristos este viaţa. Alegeţi viaţa şi veţi trăi în veci (…).

Domnul a spus că el va pedepsi păcatele părinţilor până la a treia şi a patra generaţie. Nu vedeţi oare că Domnul îi pedepseşte pe nepoţi pentru păcatele strămoşilor lor europeni? Nu vedeţi biciul pe spatele nepoţilor din pricina datoriilor neplătite ale bunicilor? Regele antihrist este începutul secolului al XIX-lea.

Papa-antihrist, este mijlocul aceluiaşi secol. Filosofii Europei, antihriştii (de la ospiciul de nebuni) sunt sfârşitul acestui secol: Napoleon Bonaparte, Pius, Nietzsche, cele trei nume fatale ale celor mai bolnavi oameni, suferinzi de boli ereditare. Sunt aceştia victorioşii secolului al XIX-lea? Nu, ei sunt purtătorii bolii cumplite moştenite din secolul al XVIII-lea.

Fragment din volumul “Prin fereastra temniţei” scris de Sf. Nicolae Velimirovici pe când pătimea ca prizonier în lagărul de la Dachau din Germania.