Ca tot este Saptamana Patimilor – Cu destrabalatii astia trebuie sa ne unim noi?????

Comentariu Ortodox Liber:

Clipul asta este o nebunie pe net. „Maica” asta cică a isterizat o Italie intreaga cu „performanţa” ei de la Vocea Italiei. Din cate imi aduc eu aminte parca avem si noi un concurs din asta, lansat la noi de blestematii aia de la PRO Tv. Ea din cate se poate observa dupa cum este imbracata cică e călugariţă catolică. Bine acum va rog sa ma iertati daca am spus vreo blasfemie pentru ca in limba greaca Katholikos inseamna a toata invatatura, iar erezia papista nu poate fi numita nicidecum biserica. Cu unii ca astia ar trebui sa ne unim noi??? Unde este oare decenta??? Aici este „uriciunea pustiirii” sau mai bine zis doar un mic aspect al ei. Va intreb: cu destrabalatii astia trebuie sa ne unim noi?

Degradarea vestimentatiei tinerei generații!

Vestimentația a stârnit mereu interes și sminteală în sufletul creștinului din zilele noastre! Moda zilelor noastre parcă și-a stricat caracterul! Apariția hainelor pare destul de agitată! Oare încotro ne îndreptăm? Aceasta pare a fi o problemă atunci când ne uităm la îmbrăcămintea care pare a fi produsă pentru a acoperi goliciunea trupului! Deci scopul hainei pare a fi acoperirea goliciunii!

 Haina zilelor noastre și-a pierdut din scopul ei! Dar mai bine spus că și-a schimbat scopul în totalitate! Dacă în vechime părinții noștri își preparau haine pentru ași acoperi goliciunea trupească, păcatul, acum haina nu mai are ca scop pe cel din vechime. Oare de ce ne-am abătut de la modul de preparare a hainei. Pentru ce Dumnezeu i-a îmbrăcat pe cei doi oameni dintru început: „Apoi a făcut Domnul Dumnezeu lui Adam şi femeii lui îmbrăcăminte de piele şi i-a îmbrăcat” Facere cap. 3. Omenirea a ajuns la destrăbălarea ei supremă! Mai mult nu se poate destrăbăla! Nu înzădar se spune că trăim vremurile apocaliptice. S-a ajuns la sfârșitul existenței acestei creații! Priviți care era scopul hainei pentru Adam și Eva! Și care este scopul hainei lui Adam și Eva din zilele noastre?

Te înfricoșează îmbrăcămintea omenirii stricate de păcat! Parcă tot mai mulți și mai mulți sunt cei ai păcatului și al modei păcătoase decât cei ai adevărului și a portului bineplăcut Domnului. Nu trebuie să ne înspăimântăm căci trăim, la acest început de secol al XXI-lea, într-o lume miraculoasă: căci nu e oare totul un miracol? Într-adevar, se vorbeste de miracol economic, de miracol informatic sau chiar, paradoxal, de miracol al științei, al tehnicii, al medicinei. Iar, dacă ar fi să dai crezare presei, în fiecare zi se întimplă miracole: cutare a evitat, „ca prin minune”, un accident și e „o minune” că n-au fost mai multe victime în cutare cataclism natural! În realitate, folosirea abuzivă a termenului vine din faptul că el a fost golit de semnificație prin excluderea a ceea ce constituie însăși natura sa: cauzalitatea sa divină sau, mai general, inserția sa într-un context religios. Însă toate și-au îmbrăcat o haină falsă decât cea reală a adevărului. La fel și portul a suferit această schimbare de natură! La început „haina” era cuprinsă de o lumină a frumuseții. Pentru că ascundea ceva. Și acel „ceva” preyenta un foarte mare interes! Acum dimpotrivă haina nu mai este valoroasă, deși costă destul de scump! Cuvântul „moda” a pierdut frumusețea îmbrăcămintei! Cu alte cuvinte între modul în care ar trebui să ne îmbrăcăm şi modul în care ne îmbrăcăm, este cale lungă. De ce ? Pentru că deşi nenumarate sunt căile Domnului societatea în care ne „consumăm” existenţa nu a intenţionat să ne îndrume spre una dintre acestea, considerând că Domnul nu mai are loc în evoluţia omenirii. Ba mai mult, de teamă să nu piardă în faţa Lui, a hotărât să Il ascundă în inima trecutului, a bunicilor şi a prezentat-o altfel în fața lumii demodate de sentimentul creştinesc.

Ramura cea mai afectată de această evoluție a hainei a fost cea a îmbrăcămintei femeii! Ramura aceasta a suferit cea mai mare dereglare de natură în domeniul hainei! Pentru a putea înțelege unde a fost slăbiciunea în păstrarea existenței frumuseții de haină modestă, trebuie să coborâm până la inima unei femei pentru a vedea ce a putut să determine trecerea aceasta mare de la „haina modestă și decentă” la una „smintită și destrăbălată”. Și dacă am sta să gândim mai bine, nu cred că haina și-a pierdut scopul ci inima femeii a slăbit în ființa ei! Inima femeii a suferit schimbări de conținut! Să înțelegem mai bine să ne gândim la cuvintele : „Nu aerul se strică ci omul poluează”. Nu haina și-a schimbat scopul existenței ci omul i-a schimbat orientația. Nu o mai folosește pentru a ascunde goliciunea ci pentru a o păstra cât mai mult goală. Înțelegând aceasta putem să înțelegem și problema emancipării cu care se confruntă societatea în zilele noastre! Și toate acestea sunt din cauza acomodării omului cu păcatul! Sufletul care rămâne în curăție(să avem ca exemplu chipul Maicii Domnului și portul ei) nu poate să se abată schimbând ordinea stabilită de Creator.

Revenind la cazul hainei femeiești mai vreau să adaug ca o mică paranteză spunând că o altă problemă este acea a însușirii de haină bărbătească a femeii! E o încălcare a voii lui Dumnezeu care este destul de clară : „Femeia să nu poarte veşminte bărbăteşti şi nici bărbatul să nu îmbrace haine femeieşti, că tot cel ce face aceasta urâciune este înaintea Domnului Dumnezeului tău” Deuteronom 22 :5, „Căci dacă o femeie nu-şi pune văl pe cap, atunci să se şi tundă. Iar dacă este lucru de ruşine pentru femeie să se tundă, ori să se radă, să-şi pună văl” I Corinteni 11:6. Așadar putem deduce şi singuri firescul uman pe care ar fi trebuit să-l păstram ca nu cumva unii dintre noi să îl adopte, în urma unei întâlniri pur întâmplătoare cu poruncile Domnului.
Toate aceastea sunt lucruri ieșite de sub control. Omul a uitat scopul său și prin aceasta nu înțelege care ar fi adevărata activitate a sa.

Ca și femeie ași spune că am pierdut gustul adevărului odată cu gustarea din măr! Oare de ce nu am putut să rămânem ascultătoare față de Domnul și de cel pentru care am fost create ? Astfel rămânând în adevărul absolut! Dar se poate scumpele noastre să ajungem din nou la acel punct de unde am căzut! Convinsă fiind de faptul că niciodată nu voi purta fustă, poate doar la biserică, atunci când mă voi căsători, am început să caut cândva în sufletul meu rădăcina acestui gând care nu are nimic de a face cu Sfanta Scriptură. Răspunsul este: contemporaneitatea; mai explicit, vremurile acestea care promovează, provocările, senzualitatea, lipsa ruşinii şi „trăirea clipei”. Ce pot înseamna toate acestea decât renunţarea la moralitate, la etică şi bune moravuri?

Fetelor, să fim puţin sincere cu noi. Am învățat să-L eclipsăm pe Dumnezeu prin priorităţile nostre „vestimentare” (Ce-i frumos şi lui Dumnezeu îi place). De fapt cine am vrea să ne placă atunci când adoptăm un stil vestimentar oarecum provocator? Dacă nu îl consideram astfel, atunci să ne punem ochii bărbaţilor şi să ne privim: blugi mulaţi, tocuri, un tricou puţin decoltat, lăsând misterul să evadeze în mintea celor ce ne privesc. Vorbesc la persoana I plural pentru a nu vă simţii singure. Eu nu pot spune ca m-am îmbrăcat provocator, dar suficient de inadecvat încat să primesc un zambet de admiraţie; o admiraţie ne la locul ei.
Deschidem televizorul, cel mai bun şi la îndemână „îndrumător” al vieţii şi ce vedem: tot felul de sfaturi, îndemnuri pentru a ne simţii „femei”, „libere”, „dorite”? A te simţii bine dezbrăcată, nu ţi se pare ceva bizar? Ia să ne gândim puţin spre câte păcate ne îndeamnă această libertate a provocărilor, a atenţiei?
Păi pe mine aceste păcate m-au îndreptat spre judecata celorlalţi din jurul meu; şi un exemplu foarte bun ar fi luarea în râs a unei colege de bancă din gimnaziu pe care nu o înţelegeam de ce vine la şcoală îmbrăcată cu fuste lungi până în pământ. Culmea era că atat mama cât şi cele trei surori ale sale se îmbrăcau la fel. Trist este faptul că răspunsul nu l-am găsit în familia mea; a trebuit să caut singură, aşa că aveţi grijă ce fel de „cineva” veţi ajunge pentru copiii voştri. Nu este suficient să obişnuieşti un copil să meargă la biserică fără a-l învăţa intenţiile Domnului. În zadar mă trimiţi în Franţa, dacă nu cunosc limba franceză. O pot învăţa şi la 20 de ani, dar mai greu mai ales că sunt singură.

Mândria nu se lasă mai prejos! Ea ţine isonul acestui val al patimilor profitând de slăbiciunea pe care o avem în faţa păcatului. Decât sa vărsam vina pe naivitatea Evei, mai bine ne-am îngriji de timpul pe care îl mai avem pentru a ajunge pe uscat, la malul firescului uman. Poate că nu ţi-ai dat seama, dar mă mândream. Cu ce? Nu ştiu! Nu mă preocupă acesta întrebare. Cert este că mă simţeam bine în „pielea mea”. Acea stare de „bine” aducea priviri înţepătoare, sentimente de superioritate, egoism, invidie şi concurenţă. Enumerând toate acestea înţelegeţi ce fel de „bine” mă acaparase.

Ce credeţi că am hotărât? Să-mi tai lungul nasului; dar nu înainte de a mă analiza. A trecut ceva vreme pâna am început să simt cu adevărat gustul cuvântului dumnezeiesc. Mă rugam pentru a fi luminată, dar în zadar! „Doamne de ce nu mă asculţi”? Nu mi-a răspuns. Ce înseamnă atunci când Dumnezeu nu îţi oferă ceea ce îi ceri? Te învaţă să ai răbdare! „Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de ceva” I Corinteni 6 :12; Atunci mi-am întors faţa către Domnul şi am zis: „Doamne, te rog din suflet să mă ajuţi să primesc tot ceea ce îmi oferi, pentru că toate îmi sunt de folos pentru mântuire”. Şi am pornit pe calea rugăciunii (pe care deşi o urmam de când am început să vorbesc nu-i înţelegeam sensul), a lacrimilor, a pocăinţei, a intenţiei de a schimba ceva în bine, a puterii de a renunţa la educaţia mass-mediei, a sentimentului de ruşine în faţa celor care în cele din urmă vor ajunge să mă descalifice din concursul inimii lor. Dar nu rușinea din această lume mă va distruge total ci rușinea pe care Domnul o va preyenta în fața Dreptului Judecător : „ Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, de acesta şi Fiul Omului se va ruşina, când va veni întru slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri”.

Am să încep spunându-vă un adevăr deseori respins şi acela că portul femeii zilelor noastre a decăzut semnificativ.
Există femei conştiente de acest lucru, dar se lasă prinse in mrejele „trendului”, a tinereţii ce „trebuie trăită”, urmând ca trupurile lor să ajungă asemeni produselor din magazin: care mai de care mai ofertant; şi femei care resping total rânduială bisericească, considerând că aceasta este o pierdere de vreme, un centru destinat bătrânilor plictisiţi de viaţă, care îşi consumă ultima sută de metri sub tutela rugăciunilor. Ori acest lucru este foarte dezamăgitor pentru acest gen de persoane. Ele caută să-și motiveze activitatea lor păcătoasă!

Haina simplă ne înclină uşor privirea spre pământ, ne şterge intenţiile minţii de a cerceta faptele altora, ne face mai atenţi cu propriile noastre limite.
Haina simplă nu ne provoacă şi nu dă ocazia ispitirii celorlalţi în mândrie, concurenţă, bani sau desfrâu.
Fusta ne aseamănă cu Maica Domnului, iar capul acoperit în biserică ne reaminteşte de supunerea în faţa Domnului şi ascultarea soţilor noştri.

Să încercăm să înțelegem care a fost adevăratul sens pe care l-a lăsat Creatorul hainei creației și să vedem ce a dorit El să ne spună prin portul decent! Să rămânem mereu în sensul cel mai frumos și real al omenirii pentru a nu-i pierde frumusețea cea originală ! Lucru pe care societatea noastră îl și aplică! Să fugim de ceea ce dorește diavolul să ne învețe căci toate acestea sunt împotriva Creatorului ! Să rămânem în rugăciune și cu mintea lucidă la haina noastră cea decentă ! Și încă, ceva ca și încheiere, să avem grijă și de haina cea lăuntrică ! Mulți au uitat și de ea, sau dacă o au nu corespunde cu cea care ar fi bineplăcută Domnului!
Așa să ne ajute Dumnezeu.

sursa: LuminaOrtodoxiei.com

Romani vi se pregateste ceva: DE LA 1 APRILIE 2014 CARTILE DE IDENTITATE BIOMETRICE

De anul acesta românii pot să îşi facă buletine electronice.

Buletinele electronice se vor elibera începând din 1 aprilie 2014.

Pe lângă informaţiile existente până acum pe cărţile de identitate, noile documente electronice vor conţine elemente de recunoaştere facială şi amprente, toate încorporate într-un cip.

sursa: Antena3.ro

GRAV!!! Andrei Marga: LITURGHIA ORTODOXA AR TREBUI MODIFICATA PENTRU CA ESTE ANTISEMITA

Preiau articolul: Andrei Marga vrea modificarea Liturghiei deoarece este antisemita

Dupa cum stiti, BOR a modificat din pacate textul Prohodului ce se tine in Vinerea Mare, cenzurand multe versuri:

Textul intreg si neschimbat al PROHODULUI Domnului Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos

Stapanii din varful piramidei nu se multumesc insa cu atat, asa ca isi mana de la spate marionetele sa ceara si alte modificari, caci timpul e scurt si nu mai au rabdare sa si-l inscauneze mai repede pe antihrist.

Iata ce spune Andrei Marga:

Există ieșire din ignoranța ce persistă la noi în jurul acestor teme. Nu este deloc realistă, nicidecum, relativizarea Holocaustului evreilor, găsind acum aproape oriunde holocaust. Relativizarea i-a făcut pe cercetătorii evrei să vorbească, pe bună dreptate, de Shoah. Ieșirea din ignoranță pe care o am în vedere, la propriu, presupune doi pași. Primul constă în lansarea, de către teologi, filosofi și istorici pricepuți a unei competente dezbateri asupra lui „Iisus istoric” și a corelației dintre „Iisus istoric” și „Iisus eschatologic”. Al doilea pas constă, oricât de incomod pare, în revizitarea liturghiei, al cărei text are, prin natura lucrurilor, mare răspândire. Știm prea bine că, de pildă, Papa Paul al VI-lea a decis în cele din urmă renunțarea în liturghia catolică la formulările ofensive față de evrei, care au fost înțelese ușor, în decursul istoriei, ca formulări antisemite. Această operație trebuie făcută și în liturghia de la noi. Ar trebui ținut seama de împrejurarea că fragmentele din Evanghelia după Ioan, care se invocă frecvent, au fost elaborate în cadrul unei polemici ce avea deja un trecut înăuntrul iudaismului și riscă mereu (desigur, adesea datorită slăbiciunilor exegezei) să fie înțelese pe dos, ca formulări antisemite, ceea ce nu a fost și nu este nicidecum cazul.

Comentariu saccsiv:

Ce anume in Liturghie e antisemit? Sau macar ce anume ar putea sa para antisemit? Daca descoperiti ceva ce-mi scapa mie, va rog sa semnalati.

E clar ca lui Andrei Marga i s-a dictat sa atace, ca atare striga: vrem modificarea. Pe motiv de antisemitism. Si croseteaza el lungi fraze fara noima, ca orice intelectual illuminat.

Si pare ca mai vrea si modificarea Evangheliei dupa Ioan. Asa, ca prim pas inaintea modificarii intregii Sfintei Scripturi?

De fapt, el are ceva cu ortodoxia. Iata intregul sau material Ieșirea din ignoranță:

 

Faptul că formația folclorică „Dor Transilvan” (din rețeaua Primăriei municipiului Cluj-Napoca), a cuprins în repertoriu, a multiplicat (din 2010) și, în cele din urmă, a proiectat pe TVR 3 o colindă cu versuri primitive, de genul „jidovii” care s-au răfuit cu Iisus Cristos, nu poate fi luat nici ca accident și nici superficial. De ce ?

În mod clar nu este vorba de obișnuita culegere de folclor, căci abia folclorul degradat al istoriei a operat cu asemenea clișee. În plus, cultivarea folclorului nu înseamnă nicăieri colecționarea a tot felul de rime și note ce trădează doar incultura.

Nu este vorba nici de libertatea de opinie, căci nimeni în lumea civilizată nu pune în față opinii ce se infirmă din prima clipă. Oamenii maturi concurează cu idei veritabile, nu cu opinii demult clasate.

Nu este vorba nici de credință religioasă, căci credința este altceva decât exhibarea prostului gust. Pe de altă parte, credința creștină este diferită de ritualurile rudimentare (care duc, de pildă, la „sfințirea” a tot felul de tarabe ruginite și drumuri desfundate sau la premierea șefilor zilei!).

Nu este vorba nici măcar de preluarea aproximativă a unor formulări ale Evangheliei după Ioan. Azi se știe că tocmai prologul acesteia este un vechi poem evreiesc.

Faptul petrecut la Cluj-Napoca este, după toate datele, felul de a gândi primitiv al unor oameni care nu au nici cea mai mică neliniște, încât să se întrebe: este adevărat ce se spune în maculata lor frazare și ce se află în capul lor plin de clișee? Este de spus cu toată franchețea că faptul consemnat mai sus ține de o problemă mai largă, recurentă în creștinismul din România de astăzi.

Nu trebuie omis că acest fapt imund intră, la o privire lucidă, în răspunderea directă a Primăriei, a sponsorilor formației respective și a responsabililor folclorului din administrația județului Cluj. Acest fapt intră, însă, și în răspunderea teologilor. Nu se poate spune că religia este veritabilă și cultura în ordine câtă vreme apar asemenea probe crase ale lipsei de cultură. Nici religia nu este compatibilă cu orice nivel de informare, chiar dacă credința este ceva personal.

Ce se ascunde în frazările pretinsei colinde a formației Dor Mărunt? Cât mai simplu spus, este vorba de necunoașterea a ceea ce înseamnă, la propriu, creștinismul. Este evident necunoaștere la nivelul unor formații folclorice, dar trebuie spus, prin implicație, și la nivelul unor parohi (care nici ei nu mai citesc!) sau activiști (care sunt cu credința în gură pe la festivități televizate, pentru ca apoi să fraudeze vârtos, în diferite feluri!). Să luăm însă în seamă istoria lui Iisus din Nazaret, așa cum este ea cunoscută astăzi și asumată de creștinismul timpului nostru.

Nu există istoricește nici un indiciu al vreunei distanțări a lui Iisus față de evreii din timpul său și din orice timp. Toate trăsăturile lui Iisus, absolut toate (felul de a gândi, sensibilitatea, credința, felul de a se exprima, viziunea asupra lumii, angajamentul etc.) sunt – cum au arătat deja Pinhas Lapide și Hans Küng, în dezbaterea radiodifuzată din 1976 – evreiești. Iisus a gândit și a acționat în numele iudaismului, pentru a-l pune în mișcare într-o epocă dramatică pentru poporul său. El și-a asumat că la Templu („casa lui Dumnezeu” construită de Solomon), trebuie făcut ceva pentru puritatea a ceea ce el numea „casa Tatălui ceresc” și a acționat în consecință. A-l pune pe Iisus în opoziție cu evreii în privința relației cu Dumnezeu a fost tehnica perversă a unor ramuri ale nazismului și a adepților acestuia din Europa Centrală și Răsăriteană.

Procesul lui Iisus și deznodământul de pe cruce? Acest proces a fost instrumentat copios pe scara istoriei, pentru a-i acuza pe evrei de deicid. Azi se cunoaște prea bine, de la B. Travers Herford (1923) și Paul Witner (1961) încoace, că procesul lui Iisus a fost un proces roman. Evreii nu aveau nici procedura, nici permisiunea de a o aplica în preajma unei mari sărbători, nici condamnarea unui coreligionar și nici crucificarea în abordarea proprie a litigiilor. Mai trebuie adăugat că este greu să-i întreci pe evrei în credința în Dumnezeu și, cum se observă și din enciclica comună a Papei Benedict al XVI-lea și a Papei Francisc (2013), faimoasa emunah evreiască continuă să inspire. Mai este nevoie să amintim că Dumnezeul lui Iisus este același cu Dumnezeul lui Abraham, Itzak, Jacob, cum ne asigură chiar Evangheliile despre Iisus?

Predica de pe Munte și celelalte exprimări ale lui Iisus, pe care apostolul Pavel le-a sistematizat și le-a consacrat ca o nouă viziune, care este creștinismul, nu erau în nici un fel opuse evreilor, chiar dacă în efervescenta viață religioasă a iudaismului au concurat multe curente. Creștinismul a fost îmbrățișat mai întâi de către evrei, apostolii fiind, cum se știe, evrei. Dintre evrei s-au recrutat primii creștini, iar o parte a evreilor nu sunt nicidecum singurii din lume care nu au văzut în Iisus febril așteptatul Mesia.

Putem evoca astăzi foarte multe fapte stabilite cu acuratețe de cercetarea istorică a vieții lui Iisus din Nazaret. În fond, suntem astăzi generațiile care au mai multe informații despre ceea ce s-a petrecut în Țara Sfântă înainte de nașterea lui Iisus, în timpul vieții lui pământești și după crucificare. Nici o generație anterioară nu a avut la dispoziție atâtea informații. S-a putut depăși astfel cu multe decenii în urmă falsa opunere dintre Iisus și evrei și s-a deschis problema veritabilă, care este cea a cunoașterii istoriei în urma căreia Iisus din Nazaret a devenit Iisus Cristos. Reconstituirea acestei istorii este o preocupare culturală de cea mai mare anvergură și cu cel mai larg impact a timpului nostru.

Dar informațiile și această problemă veritabilă au rămas, din nefericire pentru publicul românesc, departe. Sunt în literatura de specialitate internațională câteva sute de monografii solide despre Iisus din Nazaret. În diverse țări sunt traduse multe dintre ele. După ce protestanții au inaugurat cercetarea lui „Iisus istoric”, catolicii s-au dedicat acesteia (începând cu Ernst Renan) cu mari forțe, iar în Israel sunt peste o sută treizeci de volume și studii de mare precizie consacrate lui Iisus din Nazaret. Din păcate, în România nu s-a produs nici o astfel de lucrare, iar traduceri sunt vreo două, trei, și ele deja prea vechi. Nu se mai susține nici un curs pe aceste teme. Nu se poartă nici o discuție relevantă, iar ignoranța tinde să devină cuprinzătoare. Cu un cuvânt, este o ceață groasă. Să mai insistăm asupra observației lui Hegel, cum că în ceață se fac confuzii elementare?.

Există ieșire din ignoranța ce persistă la noi în jurul acestor teme. Nu este deloc realistă, nicidecum, relativizarea Holocaustului evreilor, găsind acum aproape oriunde holocaust. Relativizarea i-a făcut pe cercetătorii evrei să vorbească, pe bună dreptate, de Shoah. Ieșirea din ignoranță pe care o am în vedere, la propriu, presupune doi pași. Primul constă în lansarea, de către teologi, filosofi și istorici pricepuți a unei competente dezbateri asupra lui „Iisus istoric” și a corelației dintre „Iisus istoric” și „Iisus eschatologic”. Al doilea pas constă, oricât de incomod pare, în revizitarea liturghiei, al cărei text are, prin natura lucrurilor, mare răspândire. Știm prea bine că, de pildă, Papa Paul al VI-lea a decis în cele din urmă renunțarea în liturghia catolică la formulările ofensive față de evrei, care au fost înțelese ușor, în decursul istoriei, ca formulări antisemite. Această operație trebuie făcută și în liturghia de la noi. Ar trebui ținut seama de împrejurarea că fragmentele din Evanghelia după Ioan, care se invocă frecvent, au fost elaborate în cadrul unei polemici ce avea deja un trecut înăuntrul iudaismului și riscă mereu (desigur, adesea datorită slăbiciunilor exegezei) să fie înțelese pe dos, ca formulări antisemite, ceea ce nu a fost și nu este nicidecum cazul.

Comentariu saccsiv:

   Credeati cumva ca treaba cu colindul nu-i cu bataie foarte lunga?

COLINDUL ANTISEMIT de la TVR 3 si capitolul doi din CHESTIUNEA LEGIONARA

   Si cine stie ce mai urmeaza, caci SISTEMUL are sumedenie de unelte … Inchei cu cateva detalii despre cea de mai sus.

Andrei Marga e mason:

MASONII din Rotary îi dau târcoale lui Creţu. L-au numit OMUL ANULUI!

La http://www.politicaromaneasca.ro/files/fisiere/andreimarga.pdf la Studii şi Articole în diferite limbi aflam ca a scris:

“What is Kabbalah?”, în Studia Judaica, Volumul XVI, Cluj-Napoca, 2008, pp. 22-29

Patriarhul Daniel i-a oferit in 2011 Crucea patriarhală pentru mireni:

Distincţii oferite de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel la Cluj

Mai multe despre el gasiti la:

http://ro.wikipedia.org/wiki/Andrei_Marga

 Cititi va rog si:

Andrei Marga cere din Israel EXPULZAREA AMBASADORULUI SIRIEI LA BUCURESTI. Victor Ponta este de acord. Ce va face Traian Basescu?

NICOLAE MANOLESCU nu crede ca exista diavoli si ii aseamana pe Sfintii Parinti cu vracii

Comentariu Ortodox Liber:

Chiar ma gandeam cand or sa se ia si de cea mai importanta slujba ortodoxa de la Mantuitorul Hristos incoace. Papusarii lumii se grabesc si isi trimit slugile si loazele sa atace tot ce inseamna ortodoxie. Se vede de la o posta ca au o mare problema cu Romania si in special cu ortodoxia. Loaza si sluga asta „erudita” numita Andrei Marga este unsa cu toate alifiile lumii dupa cum reiese din pagina Wikipedia. Aceiasi intrebare o pun: Ce grad credeti ca are in masonerie?

NICOLAE MANOLESCU nu crede ca exista diavoli si ii aseamana pe Sfintii Parinti cu vracii

Preiau articolul: NICOLAE MANOLESCU nu crede in existenta dracilor, aseamana Sfintii Parinti cu vracii si considera Sfintele Moaste a fi o afacere …

Iata articolul sau Locomotiva şi balaurul:

Existenţa strigoilor sau a diavolilor care i-ar poseda pe unii dintre noi ţine de o superstiţie pe care educaţia n-a izbutit s-o demaşte.

Un indian de la începutul secolului XX a comparat cu un balaur o locomotivă cu aburi pe care a văzut-o pentru prima dată în viaţă.

Tudor Vianu face, într-unul din ultimele sale studii de stilistică, o remarcă aparent banală, dar care bate mult dincolo de domeniul ca atare: când un indian de la începutul secolului XX a văzut prima oară o locomotivă cu aburi, construită de britanici, el a fost convins că a întâlnit un balaur; când un poet compară o locomotivă cu un balaur, el creează o metaforă.

Sunt aici nu numai două planuri de limbaj, unul propriu şi altul figurat, ci şi două planuri ale realităţii, în funcţie de cum aceasta e percepută, ca atare sau ca imaginară.

Numai când eşti conştient că, asemănătoare cu un balaur, pentru că scoate fum pe nări, locomotiva nu e totuşi altceva decât o locomotivă, e vorba de o figură de stil numită metaforă. Indianul care le confundă consideră că locomotiva e realmente balaurul din poveste. El aparţine, cum spune Eminescu, unei lumi care „vorbea în basme“, nu însă, aici poetul greşeşte, şi uneia care „gândea în poezii“.

Copiii-strigoi din Africa

Am citit zilele trecute un reportaj despre un fenomen îngrozitor pe care autorităţile din două state africane vecine nu reuşesc să-l controleze. E vorba de exploatarea de către unii pretinşi preoţi catolici, care se revendică din foştii misionari, a superstiţiei populare că un copil nedorit, infirm sau suferind, pur şi simplu, de o boală a copilăriei, urmare a nevaccinării sau a lipsei de igienă, e de fapt un strigoi primejdios şi trebuie alungat departe de casă. Unii din aceşti copii ai străzii sunt culeşi de preoţii cu pricina, care susţin că scot strigoii din ei.

Există chiar instituţii ale statelor respective care se ocupă cu aceşti orfani bătuţi de soartă şi care îi plătesc pe preoţi pentru opera lor salutară! Reprezentantul unei asemenea instituţii a recunoscut în faţa reporterului că n-a remarcat nimic în neregulă la copii, dar că ei se comportă probabil diferit în familiile care i-au alungat! Semnele de exclamaţie nu sunt întâmplătoare. Cu alte cuvinte, nu e exclus ca ei să fie de-adevăratelea posedaţi de strigoi! Aşa că exorcismul e absolut necesar. Are mai puţină importanţă în ce constă procedura cu pricina. Nu e cazul să insist asupra stupidităţii ei crude şi uneori criminale.

Lectura m-a dus cu gândul la afacerea de la Tanacu, soldată, se ştie, cu moartea atroce a fetei exorcizate de un pretins preot ortodox, care n-a păţit nimic. Am auzit că s-ar fi aciuat pe lângă altă mănăstire moldovenească, la reconstrucţia căruia pune umărul cu bunăvoinţă şi credinţă în Dumnezeu. Există o legătură între cele două istorii şi o legătură a lor cu observaţia despre metaforă a lui Tudor Vianu.

Vânzarea de minuni

Sunt superstiţii pe care educaţia nu a reuşit să le înlăture din mintea multor oameni simpli, de ieri, ca şi de azi, din Europa, din Africa sau de pe alte continente. Bietele mame care îşi alungă copiii chiar cred în puterea lor malefică. În capul lor, strigoiul e real, cum e balaur locomotiva în capul indianului. Credincioasele care stau zile la rând la coadă ca să atingă cu mâna sau cu buzele moaştele cutărui sfânt făcător de minuni au deplina certitudine că se vor vindeca de boală. Ce e mai greu de înţeles este garantarea miracolului de către biserică. În felul acesta, Sfinţii părinţi joacă ei înşişi în piesă, luând apucăturile unor vraci. Este cât se poate de limpede caracterul comercial al vânzării de minuni. Când te gândeşti că pe averi astfel dobândite biserica nici măcar nu plăteşte impozit, încurajată de câte un parlamentar speriat de un creştinesc blestem, darămite să mai dea socoteală de cheltuirea banilor, la ce bun să te mai miri că şcoala, statul, noi înşine, cetăţeni nu numai cu credinţă, dar şi cu frică de Dumnezeu, suntem cu desăvârşire lipsiţi de puterea de a interveni. Cu gândul la fata de la Tanacu, la copiii din cele două state congoleze, la amărâtele care îşi pun ultima speranţă în moaşte făcătoare de minuni sau în vracii tribului, mă întreb: ce-i de făcut? Să fie mai tari superstiţiile decât judecata şi bunul-simţ? Să nu existe niciun mijloc de a nu mai crede că locomotiva nu e balaur?

Comentariu saccsiv:

   Asadar, nu crede in existenta diavolilor. Apoi pleaca el de la o nauceala din Africa pentru a ajunge … la Tanacu. Nu-si pune o clipa problema daca a fost sau nu vinovat:

BBC – Cazul Tanacu: MEDICII AU UCIS-O PE MAICUTA? Era vie dar i-au facut 6 injectii de adrenalina in inima? SA NU UITAM NICIODATA CA PUTEM INTRA NEVINOVATI LA PUSCARIE

   Dar isi exprima regretul ca acel „pretins preot ortodox n-a păţit nimic.” Si cam ce trebuia sa mai pateasca? N-a fost suficienta temnita? N-a fost suficient linsajul mediatic? Sa stea si Manolescu, nu cinci ani, nu un an, ci doar o luna inchis si apoi sa-si dea cu presupusul despre acel „n-a patit nimic”.

Revenind la textul sau, ajuns la Tanacu, mai face o tumba de critic literar si iata-l acolo unde si dorea: sa atace ortodoxia. Ca vorba aia, daca nu exista draci, de ce ar exista minuni cu Sfintele Moaste ale Sfintilor Parinti …

Sa nu ne miram insa de acest articol al sau. Stapanii se grabesc sa-si puna marionetele la lucru.

ANDREI MARGA vrea MODIFICAREA LITURGHIEI deoarece e ANTISEMITA

Iata si cateva dintre cele mai bune comentarii:

1. o oarecare

   Negarea raului e o dovada de orbire duhovniceasca, dupa cum darul discernamantului duhovnicesc este acea putere de a distinge gandurile care vin de la Dumnezeu de cele care vin de la diavol. Fara o cultura a Duhului si fara o traire duhovniceasca, n-ai cum sa fii convins de toate astea.

   Omul e ateu. Bun. Dar atunci de ce abordeaza astfel de subiecte? Sa-si vada de ateismul lui si sa-i lase pe crestini in pace. E ca si cum un cizmar s-ar oferi sa-i dea lui lectii de critica literara. S-ar simtimla fel. Pana si dracii recunsoc existenta lui Hristos si a sfinteniei! Cine nu crede in existenta lor in lumea aceasta, se va convinge dincolo de existenta lor. Vai de astfel de oameni. Sunt de plans, saracii. Dumnezeu sa-i intoarca la pocainta si la rugaciune cum stie!
2. dante

   Pai astai problema “marilor” oameni de cultura din Romania, nihilismul. Angrenati, aproape fara exceptie, la un sistem antihristic, se intrec care mai de care sa demonstreze innapoierea poporului Roman, care nu poate sa se rupa de un trecut arhaic medieval.
   Marea diferenta dintre poporul roman si indianul acela este ca acest popor este drept credincios, ce nu incurca lumea spirituala a ingerilor cu lumea materiala a locomotivei.
   Asa sa fi gindit oare Nae Ionescu, Mircea Vulcanescu, sau omul de stiinta Nicolae Paulescu inventatorul insulinei, ca dracii nu exista iar sfintele moaste nu sint decit o afacere?
   Recent, scandalul de antisemitism de la TVR 3, in care o colinda era catalogata ca drept antisemita, ne arata de fapt cine conduce Romania. In curind o sa ni se interzica si Pastele, o sarbatoare “profund antisemita” in care niste oameni onesti si curati sint invinovatiti ca ar fi ucis pe Hristos, gest incalificabil intr-o uniune europeana emancipata si toeranta. Dar toleranta este acceptata doar pina cind te declari crestin ortodox, de aici lucrurile prind o mare nuanta si pina la puscarie nu mai e decit un pas, a se vedea Becali.

   Doamne ajuta!!
3.  vanda tudose

   Face totul pe pielea sa si cu pretul sufletului sau. Trebuie sa ne fie mila de el si sa ne rugam pentru luminarea sa
4.  adi

   nicolae manolescu nu crede in draci pentru ca el insusi este un drac,de fapt cea mai mare inselare a diavolului sa ne faca sa credem ca de fapt el nici nu exista.Vad ca “floarea” intelectualitatii e pusa cu artileria grea pe Ortodoxie atit de rau sint suparati pe valorile ei autentice stapinii oculti ai acestor marionete. Comparatiile de gen balaur-locomotiva sint de-a dreptul pentru prosti,inseamna ca sintem in bloc considerati idioti.Citat din “ilustrul” critic literar:
   “Existenţa strigoilor sau a diavolilor care i-ar poseda pe unii dintre noi ţine de o superstiţie pe care educaţia n-a izbutit s-o demaşte.”
   Inca traim in perioada demascarilor !? Pai chestiile astea se intimplau in anii ’50 ai propagandei proletcultiste, inseamna ca dumnealui este un critic literar bolsevic daca foloseste un asemenea limbaj.

   Slavit sa fie Domnul!

    Aurora

   Manolescu nu are habar de cultura si traditia romaneasca. El are impresia ca e un erudit, multi chiar il considera un erudit si mare cronicar literar, dar ii lipsesc notiunile de baza : credinta in Dumnezeu si respectul fata de valorile crestine. Inceputul culturii noastre s-a nascut in mediul monahal prin tiparirea de carte religioasa. Mai tarziu au aparut si scrierile laice. Un critic literar care nu tine seama de primele izvoare din care un popor se adapa, aplicand formule seculariste acolo unde baza a fost ortodoxia, este un critic repetent. Trebuie sa puna mana pe carte si sa reia scrierile cronicarilor. Venind mai aproape de vremurile noastre, daca l-ar citi cu atentie macar pe Sadoveanu (nu dezvoltam aici apartenenta lui conjuncturala la masonerie) tot ar intelege ceva despre etosul romanesc. El nu este de fapt un cronicar, ci un “scientifique” indopat cu idei ”europene”.

   Adita

   “Stapanii se grabesc sa-si puna marionetele la lucru”… Cata dreptate ai!!! Ca in fiecare an, in special de Paste si la Craciun, atacurile impotriva Ortodoxiei se intetesc, dar ca anul asta parca niciodata n-au fost atat de turbati… campanii peste campanii, pe facebook si pe tot netul, impotriva Bisericii, a preotilor, a credintei… Din anul prezis de Parintele Justin s-a scurs deja jumatate, mi-e teama de ce e mai rau!!! Sincer, in afara de rugaciune, nici nu stiu cum sa reactionez in fata avalansei de laturi de ce revarsa in fata noastra, poate n-ar strica sa iasa si preotii nostri la “atac”, la predicile de la Sfintele Liturghii, sa-i mai intareasca pe oameni, sa le mai explice una-alta… Pasivitatea nu e mereu buna, noi tacem, iar Manolescu, Marga si altii ca ei tocmai de asta profita, de pasivitatea, de tacerea noastra, aproape complice i-as spune. Dumnezeu sa ne pazeasca si sa ne intareasca, Doamne-ajuta!!!

   Comentariu Ortodox Liber:

   Bine spunea o zicala romaneasca: unde e carte multa e prostie si mai multa. Nicolae Manolescu nu e decat o papusica in mana papusarilor lumii. Mandria intuneca ochii duhovnicesti ai omului ca si iubirea de arginti. Sa nu uitam ca Iuda l-a vandut pe Mantuitorul Hristos pe numai 30 de arginti. Acum ma gandesc asa, poate unii ma considera nebun, cum ar rectiona distinsul si eruditul domn Manolescu daca in amiaza mare i-ar aparea in mare slava un Sf. Parinte. Credeti ca mintea dumnealui s-ar indrepta catre Dumnezeu si placutii Lui? Si inca o intrebare: Ce grad credeti ca are in masonerie?

Decizie istorica a Bisericii Ortodoxe din Moldova – „GUVERNANTII NU MAI AU ACCES LA SFANTA TAINA A IMPARTASANIEI”

Biserica a interzis accesul guvernanţilor la Sfânta Împărtăşanie. Decizia a fost luată ieri, 20 iunie, în cadrul ședinței Sinodului Bisericii Ortodoxe din Moldova şi vine în contextul dezacordului faţă de votarea Legii cu privire la asigurarea egalităţii de şanse.

Sinodul a adoptat o declarație, adrestă conducerii de vârf a ţării și poporului, prin care comunică acest lucru. „La o lună de la ultima adresare a Sfântului Sinod către guvernare pentru a revizui cel puțin Legea Antidiscriminării, constatăm cu desăvârșire că glasul instituției care se bucură de cea mai înaltă încredere în societate, adică al Bisericii, a fost vădit ignorat”, se spune în declarație.

„Luând prin jurământ datoria de a sta la strajă și de a ne opune cu orice preț răspândirii păcatului, situația ne cere astăzi să alegem între veșnicul Hristos și vremelnica guvernare cu toată legislația sa anticreștină. Desigur că noi alegem a prima cale. Această rațiune a lucrurilor ne face să ne declarăm oponenți și să ne depărtăm deschis de cei care prigonesc fățiș Biserica lui Hristos și să apelăm la scopuri strict terapeutice – la tradiția canonică a excomunicării lor din Biserică până la îndreptare. Acest fapt îi va lipsi dintru început pe guvernanți de accesul la Sfânta Taină a Împărtășaniei, ca mai apoi, în dependență de pocăință, să fie primiți, sau respinși definitiv, de la oricare slujire bisericească”, se arată în declarația Sinodului Bisericii Ortodoxe din Moldova.”

Amintim că Legea egalităţilor de şanse a fost adoptată de Parlament pe 25 mai 2012.

sursa: moldova.org

Comentariu Ortodox Liber:

La noi pe cand se va intampla asa? Cred ca la noi nici nu le pasa politicienilor de o asemenea decizie pentru ca 99% dintre ei slujesc „Marelui Arhitect”. Ma gadesc cum ar fi ca biserica noastra sa decreteze 3 zile de post negru urmat de o priveghere de toata noapte si Sf. Liturghie cu unele ectenii speciale pentru vrajmasii poporului roman si dupa aceea procesiune pe strazi cu moastele Sfintilor aflate aproape in toate bisericile din marile orase. Deocamdata din pacate e doar un vis frumos. Dar cand ma gandesc la marea milostivire a lui Dumnezeu si a Maicii Sale, cred ca nu e chiar imposibil

SA-L AJUTAM PE DORINEL SA VADA LUMINA ZILEI!!!

Dorinel este un copil de 5 ani a carui vedere a fost afectata de nasterea prematura, suferind de retinopatie. Desi este tarziu, mai exista totusi o sansa ca Dorinel sa se bucure de copilarie asa cum o fac copiii obisnuiti. Fara banii care sa acopere operatia, timpul se scurge insa in defavoarea lui. Cu cat interventia poate fi facuta mai repede (in maximum 3 luni), cu atat mai bine.

Ganditi-va cat inseamna 1 LEU pentru voi? Mai nimic… Probabil ca nici nu va mai amintiti ce v-ati cumparat ultima data cu 1 LEU. Poate ca v-ati luat o paine, un covrig sau l-ati dat unui cersetor pe strada, care in ziua urmatoare va poate agresa pe voi sau pe familia voastra.

Dar, pentru Dorinel, 1 LEU inseamna o sansa la viata. Daca 150.500 de oameni doneaza cate 1 LEU, Dorinel poate sa faca interventia chirugicala care ii ofera sansa de a vedea.

Haideti sa demonstram ca se poate si ca putem schimba lumea, putin cate putin. Sa incepem cu lumea lui Dorinel, prin a-i colora universul in culori si imagini cu mama sa, fratii, prieteniii si alte lucruri simple asa cum sunt percepute ele de o minte de copil si de care isi va aduce aminte cu drag mai tarziu.

Donati 1 LEU, convingeti-va prietenii, familia si colegii sa faca acelasi lucru si ajutati un copil aflat in suferinta. Cand el va fi mare, va putea ajuta la randul lui alti copii.

Nu lasati indiferenta si pretextul ca sunt prea multi copii bolnavi pentru a-i putea ajuta pe toti sa-i franga aripile lui Dorinel. Putem face schimbari mari cu pasi mici, uitandu-ne in jurul nostru si actionand, cu resursele noastre limitate.

Puteti dona online sau prin sms folosind platforma https://secure.mobilpay.ro/buy-product/ihp9bt sau direct in cont folosind datele de mai jos:

Titular cont Tilica Mariana (mama copilului)

RO68RNCB0579040596800001 -cont Lei 

RO41RNCB0579040596800002cont in EURO

Cod SWIFT:RNCB ROBU

Sucursala Stefan Luchian Botoșani

Orice donatie este binevenita si fie ca dati un leu sau o suma mai mare, apreciem fiecare gest.

Un gand bun pentru Dorinel sau orice aspect legat de cazul baiatului poate fi transmis direct mamei sale, Tilica Mariana, la numerele de telefon: 0231.549.150, 0726.453.127 , pe email tilicamariana@yahoo.com sau facebook:/mariana tilica

Cea mai bogata femeie din lume, sprijinita de ONU relanseaza tema controlului populatiei

E vorba de Melinda Gates, autodeclarată catolică, care are de gînd să cheltuie miliarde de dolari pentru a îndopa cu medicamente zeci de milioane de femei sărace, ca acestea să nu mai nască copii. Ea zice că asta o doresc acele femei. Şi tot ea zice că aceasta e ceea ce ne dorim noi.

Iată şi spusele unui consilier superior de la Fondul ONU pentru Populaţie: “e clar ca pentru o dezvoltare durabilă contează cîţi oameni sînt [pe glob]…”.

Melinda Gates este soția lui Bill Gates, al doilea dintre cei mai bogați oameni de pe pâmînt. Ea a anunțat o campanie de relansare a ceea ce ea numește ”planificarea familiei”. Este ştiut însă că programele de „planificare a familiei” sînt rulate de către guverne şi ONU şi duc inevitabil la tot felul de abuzuri în privinţa drepturilor omului. Ele duc inevitabil la constrîngeri asupra femeilor din partea guvernelor agresive pentru ca acestea să renunţe la fertilitatea lor în schimbul unor pungi cu alimente (cazuri produse în Peru şi relatate de New York Times).

Iată că ne-am pomenit iarăşi faţă în față cu această ideologie fără inimă conform căreia oamenii sînt un lucru contagios care trebuie eliminat. Oare acum, în 2012, trebuie oare să vorbim din nou de faptul că noțiunea de „control al populţiei” este una diabolică, efectiv una antiumană? Se pare că da.

Partenerul Melindei Gates este Fondul ONU pentru Populuţie, acea agenţie ONU care a elaborat şi a implementat în China „Politica unui singur copil”, ce a rezultat în milioane de avorturi, multe dintre care fiind forţate şi constrînse!

În zilele care urmează această ideologie diabolică o să-și fluture capul hidos la conferința globală de mediu de la Rio. Va mai urma o conferință globală privind  reînnoirea populației pe care o va găzdui Melinda Gates la Londra.

Încă multe alte lucruri de felul acesta se fac pe ascuns. Acest tip de campanii draconice sînt produse sub radar, în camerele liniştite din străfundurile ONU, acolo unde oamenii de rînd nu au acces. Dar sînt unii care au totuşi acces şi pot spune lumii adevărul. Dumnezeu să îi ajute!

sursa: mdn.md

Sadismul si satanismul UE nu cunoaste margini – DE LA 1 IUNIE DORESC INTERZICEREA COMERCIALIZARII MICILOR DIN CAUZA BICARBONATULUI DE SODIU

Citez din articolul: Interzicerea micilor de UE, „un atentat la fiinţa românească”: „O dovadă a sadismului european”

Micii ar putea dispărea de pe grătarele şi mesele românilor din cauza Uniunii Europene. Bruxelles-ul vrea să-i interzică de la 1 iunie din cauză că aditivii alimentari pe care îi conţin nu sunt buni pentru sănătate. Expertul guvernamental la Comisia Europeană, Corina Zugravu, a plecat la Bruxelles pentru a negocia soarta micilor, însă premierul Victor Ponta susţine că micii nu sunt în niciun pericol. Consiliul Local Civic Arad se arată foarte îngrijorat de faptul că Uniunea Europeană vrea să ne desființeze vestiții mititei. Aceştia consideră că modificarea reţetei reprezintă un „atentat la ființa națională”.

Oficilii europeni spun că micii româneşti conţin carbonat de sodiu şi alţi doi aditivi alimentari care au fost interzişi în Uniune. Expertul guvernamental la Comisia Europeană, Corina Zugravu, crede că singura şansă pentru salvarea micilor este introducerea lor pe lista preparatelor tradiţionale protejate.

Premierul Ponta susţine însă că nu trebuie să ne facem griji legate de dispariţia micilor. Daca autoritatile romane nu vor reusi sa obtina o derogare de la Comisia Europeana cu privire la aceste norme, atunci micii vor deveni istorie. Interzicerea micilor le-ar aduce producătorilor din piaţa cărnii pierderi uriaşe. Vor dispărea peste 22 de mii de tone de mici produse anual în valoare de aproape 50 de milioane de euro.

Comentariu Ortodox Liber:

Satanele care conduc Uniunea Europeana doresc conform Codex Alimentarius ca sa controleze absolut tot ceea ce noi mancam. Problema mare a lor nu este faptul ca noi ingurgitam ca vitele E-uri peste E-uri care in „lumea civilizata” (adica lumea lipsita de harul lui Dumnezeu – vezi cazul legalizarii pedofiliei in Olanda) au disparut de mult. Discordia legata de micii nostri autohtoni se refera de fapt la proprietatile Dumnezeiesti as putea spune pe care le are bicarbonatul de sodiu. Iata pe scurt numai cateva dintre ele:

Nimic nu ajuta mai bine la tratarea durerilor de gat decat clatirea cu solutie de bicarbonat de sodiu (gargara) – 2 lingurite la 1 pahar de apa calda. Bicarbonatul de sodiu umezeste mucoasa gatului. Clatirile se efectueaza de 5-6 ori pe zi.
– Contra guturaiului, solutia de bicarbonat de sodiu se foloseste sub forma de picaturi pentru nas. Daca va curge nasul abundent, efectuati spalaturi nazale – picurati in nas cateva pipete de solutie si peste un niinut curatati nasul. Procedura se repeta de 2-3 ori pe zi.
– Contra conjunctivitei se spala ochii cu solutie de bicarbonat de sodiu. Dar sa tineti minte ca nu se poate sa folositi acelasi tampon de vata de 2 ori.
– Care bolnav de ulcer nu a apelat la bicarbonatul de sodiu ca sa scape de dureri? Bicarbonatul neutralizeaza surplusul de acid din stomac. Iata de ce bicarbonatul a servit drept leac contra ulcerului multi ani. Dar folosirea lui prea des da un efect invers: se mareste cantitatea acidului secretat in stomac. Mai mult decat atat, la interactiunea bicarbonatului cu acidul se degaja bioxid de carbon, care bombardeaza peretii subtiati ai stomacului, ducand la alte ulceratii. Este de dorit sa utilizati bicarbonat de sodiu cat mai rar, doar cand nu aveti alte medicamente la dispozitie. – Bicarbonatul de sodiu se foloseste in medicina ca substanta antiaritmica. Un atac de cord se poate opri administrand 1/2 lingurita de bicarbonat.
– Bicarbonatul ajuta la hipertonie datorita faptului ca activeaza eliminarea intensiva a lichidului si sarurilor din organism si scade tensiunea arteriala. 1/2 lingurita de bicarbonat consumata impreuna cu medicamentele da posibilitatea micsorarii dozei acestora.
– Bicarbonatul de sodiu este un mijloc eficace contra raului de automobil. Este important sa nu uitati sa luati la drum praful de bicarbonat.
– Bicarbonatul de sodiu este mijlocul de prim ajutor in caz de traumatisme grave, cu pierdere mare de sange, la intoxicatii care sunt insotite de voma si diaree, la febra indelungata cu transpiratie abundenta. Pentru restabilirea pierderii lichidului din organism se prepara solutie de bicarbonat de sodiu si sare. Reteta este simpla : 1/2 lingurita de bicarbonat si 1 lingurita de sare la 1 litru de apa foarte calda. Se bea cate 1 lingura la fiecare 5 minute.
– Au nevoie de bicarbonat de sodiu si bolnavii cu panaritiu -inflamarea cu puroi a degetului. incepeti Tratamentul imediat ce simtiti durere pulsanta. Pregatiti o solutie de 2 linguri de bicarbonat la 1/2 litru de apa fierbinte, in care tineti degetul timp de 20 minute. Repetati procedura de 3 ori pe zi si infectia va disparea repede.
– Clatirea cavitatii bucale cu bicarbonat de sodiu ajuta contra durerilor de dinti. Este deosebit de eficace contra inflamarii periostului. Clatiti gura de 5-6 ori pe zi, astfel puteti evita interventia chirurgicala.
– Bicarbonatul de sodiu este si substanta cosmetica. Dati sapunul prin razatoare si amestecati-1 cu bicarbonat. Spalati fata cu un tampon de vata muiat in amestec, de 2 ori pe saptamana. Curata pielea de acnee si de celulele moarte, deschizand porii.
– Bicarbonatul poate inlocui pasta de dinti, pentru inalbire. Muiati un tampon de vata in bicarbonat de sodiu si stergeti dintii pana ce petele galbene vor disparea. Rezultatul se vede chiar si dupa o singura spalare.
– Bicarbonatul de sodiu nu opreste eliminarea transpiratiei, dar neutralizeaza acizii ei. Dupa cum se stie, in unii acizi din sudoare se dezvolta bacterii care dau transpiratiei un miros neplacut Vara, sau inainte de antrenamentele sportive e bine sa stergeti regiunea axilara cu un tampon de vata, muiat in solutie de bicarbonat de sodiu, si mirosul neplacut nu va mai aparea toata ziua.
– Solutia de bicarbonat de sodiu preparata dintr-o 1/2 lingurita la 1 pahar de apa, ne va ajuta sa ne tratam de intepaturile insectelor. Daca ungem locul intepat de cateva ori pe zi, inflamatia dispare. Mai mult, bicarbonatul nu da voie microbilor sa patrunda in rana.
– Dupa o zi de lucru putem trata picioarele obosite si umflate cu o solutie din 10 litri de apa si 5 linguri de bicarbonat de sodiu. Dupa 15 minute de odihna placuta, cu picioarele in solutia calda, veti putea dansa toata noaptea.
– 90% din bacterii si pesticide raman pe legumele si fructele spalate cu apa de la robinet. Daca in apa se adauga bicarbonat de sodiu sau suc de lamaie, legumele si fructele se spala mult mai bine.
– Daca aveti negi, trebuie sa-i ungeti cu pasta din bicarbonat cu ulei de ricin de 2-3 ori pe zi si sa aplicati un pansament.

Acestea sunt doar cateva remedii naturiste cu bicarbonat de sodiu. Acum as dori sa intelegem foarte bine unde este de fapt problema satanelor de la UE. Nu m-ar mira daca intr-o buna zi nu as mai vedea bicarbonatul de sodiu in galantare. Cred ca urmatorul pe lisa o sa fie usturoiul pe care il vom procura cu reteta sub forma de praf de la farmacie. Sa dea Dumnezeu sa nu am dreptate.

„Valorile europene” dupa care Romania alearga – OLANDA VA PERMITE LEGALIZAREA PEDOFILIEI

„Martijn”, o asociație batavă care încurajează actele sexuale cu minori, a reintrat în legalitate • Liderul grupării este fondatorul Partidului Iubirii Frățești, Libertății și Diversității, care glorifica relațiile cu minori

Judecătorii din Țara Lalelelor au dat recent o sentință frapantă:o organizație care vrea să legalizeze pedofilia poate continua să existe. Decizia aparține Curții de Apel din orașul Leeuwarden, care a hotărât că nu trebuie interzisă activitatea „Asociației Martijn”. Deși contravine ordinii publice, nu „destabilizează societatea”, au concluzionat judecătorii. Sentința vine după ce, anul trecut, tribunalul civil din Assen hotărâse desființarea asociației, pe motiv că demersul său privind legalizarea contactelor sexuale dintre adulți și copii era contrar normelor și valorilor societății olandeze. Șeful asociației este Martijn Uittenbogaard (foto, jos), același care, în 2006, a fondat și Partidul Iubirii Frățești, Libertății și Diversității (PNVD). Botezată „partidul pedofililor”, formațiunea avea ca prioritate legalizarea relațiilor sexuale cu minori. Odată cu acest verdict, practic, în Olanda vor putea fi deschise cluburi pentru pedofili.

După ce, în 2010, și-a văzut partidul dizolvat, nereușind să strângă semnăturile necesare participării la alegeri, Martijn Uittenbogaard nu a renunțat la cel mai mare vis, legalizarea pedofiliei. Și l-a dus mai departe, prin intermediul Asociației care-i poartă numele. În 2007, site-ul asociației a fost subiectul unor polemici aprinse, după ce a publicat fotografii cu fetița de doar patru ani a principelui Willem-Alexander, viitorul rege al Olandei. Fondatorul asociației a fost pus sub acuzare și obligat să plătească despăgubiri și cheltuieli de judecată de zeci de mii de euro. Un scandal și mai mare a izbucnit în 2011, când trezorierul Ad Van de Berg a fost condamnat la trei ani de închisoare pentru că în locuința sa au fost găsite tone de material pedo-pornografic.

Glorificarea relațiilor cu copii

Abia anul trecut, Tribunalul Civil din Assen a decis că această grupare trebuie desființată, pentru că susține actele sexuale cu minori. Fapt care contravine normelor olandeze, oricât de tolerantă ar fi această țară. Curtea aprecia că „Martijn” reprezintă o amenințare la adresa ordinii publice, „glorificând relațiile sexuale dintre adulți și copii” și prezentând acest lucru ca pe ceva normal și acceptabil. Revoltat, fondatorul asociației s-a plâns că decizia este „un atac la libertatea de expresie”. Pe 3 aprilie 2013, Curtea de Apel din Leeuwarden a dat peste cap verdictul instanței din Assen, susținând contrariul. Mai exact, că textele și fotografiile de pe site-ul fundației nu aduc atingere legilor olandeze. În plus, au decis judecătorii, faptul că unii dintre membrii asociației au fost condamnați pentru delicte sexuale nu are nicio legătură cu munca în sine a fundației.

20.000 de abuzuri în 40 de ani

Într-o țară în care se fac presiuni pentru legalizarea pedofiliei, era normal ca acest fenomen să ia amploare. În 2010, un bărbat din Amsterdam a fost arestat și acuzat că a abuzat cel puțin 87 de copii, în timp ce lucra ca bonă. S-a spus că era membru al asociației lui Martijn. Nici preoții olandezi nu au scăpat de acuzații de pedofilie. O anchetă a ziarului NRC a scos la iveală abuzurile făcute de reprezentanții instituțiilor romano-catolice între anii 1945-1985. În acest interval, peste 20.000 de copii au fost abuzați sexual de preoți sau angajați ai colegiilor catolice.

Scandalul care a zguduit Europa

Înființată încă din 1982, Asociația nu a stârnit prea mult interes, până în 1996, când, în Belgia vecină, a izbucnit cel mai sordid scandal din istoria țării. Pedofilie, crimă, sechestrare de minori – toate au fost comise ani de zile de un singur om, Marc Dutroux, cu complicitatea fostei soții. Cei doi au fost acuzați de uciderea a doi copii și a două adolescente, dar și de sechestrarea altor minore.

Crezul Partidului și pornografia infantilă

„Oamenilor trebuie să li se permită să decidă singuri pentru ei. Copiii mai mici de 12 ani ar trebui să aibă libertatea de a face sex, a vota, a juca jocuri de noroc și a trăi cu cine vor”, afirma partidul olandez pe site-ul său. Asociația susține, tot pe site, sprijinirea pornografiei infantile și a tratamentelor brutale, dorind ca și copiii mai mici de 16 ani să poată apărea în filme pornografice.

sursa: ZiuaNews.ro

APOSTAZIE maximă. Felicitarea ”patriarhului” Daniel către marele rabin, JIDOVUL Hacohen

Mesajul Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul României, adresat participanţilor la Adunarea festivă dedicată încheierii misiunii în România a Marelui Rabin, Menachem Hacohen, Sinagoga Mare, Bucureşti, miercuri, 31 august 2011:

Eminenţa Voastră, Domnule Mare Rabin,
Excelenţele Voastre,
Distinşi membri ai Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România,

În cuvântul pe care l-am rostit cu prilejul deschiderii Simpozionului internaţional iudeo-creştin de la Durău, din ziua de 20 iulie 1998, în calitatea noastră de atunci de Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, Vă adresam, Domnule Mare Rabin, un cald şi prietenesc cuvânt de bun venit în România.

Iată-ne astăzi, la acest moment festiv prilejuit de încheierea misiunii Eminenţei Voastre în România, ca Mare Rabin. Cu acest prilej dorim să subliniem câteva coordonate principale ale relaţiilor dintre Biserica Ortodoxă Română şi Cultul Mozaic, relaţii pe care le-aţi încurajat cu multă dragoste, responsabilitate şi înţelepciune. Am admirat totdeauna modul armonios în care Eminenţa Voastră îmbinaţi credinţa profundă cu o cultură academică vastă, evlavia rugăciunii cu înţelepciunea de-a construi relaţii cu oameni diferiţi, fidelitatea faţă de Tradiţia religioasă cu preocuparea pentru problemele actuale.

Încă de la începutul activităţii Eminenţei Voastre în România, am apreciat îndeosebi gândirea spirituală împletită cu acţiunea socială, prin care aţi unit spiritualitatea profundă a Psalmilor cu morala socială a Profeţilor. Toată această activitate este rezultatul unei solide pregătiri teologice dobândite în timpul studiilor rabinice şi al experienţei obţinute în urma numeroaselor responsabilităţi pe care le-aţi îndeplinit de-a lungul timpului.

Am apreciat, de asemenea, echilibrul şi înţelepciunea pe care le-aţi manifestat în privinţa bunelor relaţii dintre români şi evreii din România, de-a lungul secolelor, relaţii pe care le-aţi caracterizat ca fiind bazate pe prietenie şi înţelegere reciprocă, în pofida unor evenimente întunecate şi regretabile din timpul celui de al II-lea Război Mondial, care trebuie să ne ţină mereu treji spiritual pentru ca astfel de atitudini să nu se mai repete niciodată.

Considerăm că avem o bogăţie spirituală comună [sublinierea jidovitului Daniel – n.n.] izvorâtă din Descoperirea dumnezeiască cuprinsă în Legea dată lui Moise, în Psalmi şi în Profeţi, bogăţie pe care Biserica Ortodoxă o păstrează şi o cultivă permanent în cadrul întregului cult divin.

În acelaşi timp, împreună, iudeii şi creştinii, avem o responsabilitate comună în contextul lumii contemporane[sublinierea lui Daniel], marcată de secularizare şi de îndepărtarea de valorile tradiţionale spirituale iudeo-creştine, care au stat, de altfel, la baza civilizaţiei moderne, în special a celei europene. În acest sens, cele două comunităţi religioase trebuie să-şi manifeste activ misiunea profetică [sublinierea lui Daniel], arătând oamenilor care este voia lui Dumnezeu în viaţa popoarelor, valoarea şi demnitatea fiecărei persoane create după chipul lui Dumnezeu, darul sacru al vieţii umane şi al păcii, precum şi responsabilitatea umană pentru creaţia lui Dumnezeu.

În acest context, un pas concret în direcţia promovării unui dialog interreligios fructuos între cultele din România, bazat pe încredere şi respect reciproc, îl reprezintă constituirea, la iniţiativa Patriarhiei Române, aConsiliului Consultativ al Cultelor din România, în ziua de 14 aprilie 2011. Principalele sale obiective sunt:promovarea credinţei în Dumnezeu şi a importanţei acesteia în viaţa persoanei şi a societăţii; apărarea şi promovarea fiinţei umane şi a demnităţii ei; manifestarea solidarităţii şi cooperării dintre Culte în domeniul spiritual, cultural, educaţional şi social; respingerea şi descurajarea oricărei forme de extremism etc.

În spirit de apreciere, solidaritate şi cooperare, Vă adresăm, la acest moment al încheierii misiunii spirituale în România a Eminenţei Voastre, cele mai călduroase doriri de sănătate şi ne rugăm lui Dumnezeu să Vă călăuzească paşii spre a-L sluji în continuare cu aceeaşi dragoste şi înţelepciune.

Ne bucurăm să vă revedem ori de câte ori reveniţi în România.

Cu aleasă preţuire şi prietenie,

† DANIEL
Patriarhul României

Comentariu Ortodox liber:

Orice comentariu la cele „urate” mai sus de catre Patriarhul Daniel este de prisos. Ce mai poti comenta cand citesti asa ceva de la cineva care se vrea a fi capul Bisericii Ortodoxe Romane. Ce mai poti comenta cand capul B.O.R. adreseaza urari de bine urmasilor ucigasilor Mantuitorului Hristos?

„Euharistia” ereticilor – hrană a dracilor

Viaţa Bisericii Ortodoxe, ca Trup al lui Hristos, se întemeiază pe Tainele sale. Lucrarea lor harică, dată deprezenţa Sfântului Duh, cere din partea noastră păzirea cu scumpătate şi evlavie a sfinţeniei lor, ferindu-le de oriceîntinăciune. Domnul Însuşi ne-a poruncit nouă: „Nu daţi sfânta câinilor, nici lepădaţi mărgăritarii voştri înaintea porcilor” (Matei 7, 6). Din acest motiv, Sfânta Euharistie, cel mai important moment al Sfintei Liturghii, se săvârşeşte numai pentru cei binecredincioşi, după plecarea celor chemaţi, adică a catehumenilor.

Înainte de canonul euharistic, diaconul ne aminteşte cu glas tare: «Uşile! Uşile!» (adică închideţi uşile, pentru ca cea mai sfântă între toate Tainele- Sfânta Jerftă -, să poată începe). Şi, apropiindu-ne cu frică şi cutremur de Sfântul Potir, să ne facem părtaşi ai Sfintelor Taine ale lui Hristos, făgăduindu-I a fi credincioşi întru dragostea Sa: Şi nu voi spune vrăjmaşilor Tăi TainaTa, nici sărutare Îţi voi da ca Iuda. Ştiind toate acestea, oare cum se poate transforma Sfânta Liturghie într-un spectacol, prezentat de la amvoanele întrunirilor ecumenice, în faţa vrăjmaşilor Bisericii – ereticii, idolatrii, sodomiţii şi alţi slujitori ai satanei?

Ecumeniştii «ortodocşi» îşi dezvăluie, din ce în ce mai mult, indiferenţa lor faţă de învăţătura ortodoxă. Învirtutea acestei nepăsări, ei poartă dialoguri «teologice» blasfemiatoare, cu reprezentanţi «monoteişti» – iudei, mahomedani, şi chiar cu idolatri – budiştii.

Duhovnicia călduţă a acestor diplomaţi bisericeşti lepermite să dea Sfintele Taine ereticilor. Ortodocşii ecumenişti de acest soi păcătuiesc, încălcând articolul IX al Crezului, prin aceea că ei nu mărturisesc Una, Sfântă Biserică – Singura ce păstrează toate Tainele. Sfinţii Părinţi au inclus în chip voit Crezul în tipicul săvârşirii Sfintei Liturghii şi ale celorlalte slujbe ale Bisericii,pentru a împărtăşi sufletele noastre de toată învăţătura ortodoxă, exprimată în această formă perfectă şi concisă. De aceea, să facem din Crez un Simbol al vieţii noastre,mai degrabă decât un lucru abstract. Prin asta, SfinţiiPărinţi ne învaţă să credem că vorbirea noastră cu Dumnezeu trebuie să se facă numai prin rugăciune.

Nu trebuie să vorbim cu El prin prisma intelectului nostru, ci să Îl contemplăm cu toate simţirile noastre sufleteşti – mintea, inima şi cugetul, prin rugăciune şi credinţă. Crezul nu este numai mărturisirea noastră de credinţă, dar şi o nevoinţă duhovnicească, plină de rugăciune, a sufletului nostru.

Muntele Athos ar putea ajunge sub jurisdictia Rusiei

Preiau integral articolul Sf. Munte Athos ar putea intra sub jurisdictia Rusiei

Muntele Athos ar putea să aparţină în curând Rusiei. Majoritatea călugărilor de la Muntele Athos sunt supăraţi pe autorităţile elene care le impozitează proprietăţile din afara Peninsulei. De aceea, conducerea statului Athos se gândeşte serios să rupă relaţiile cu Grecia. 

 

Într-o reuniune de urgenţă a parlamentului din Athos, la care au participat stareţi şi reprezentanţi a celor 20 de mănăstiri din regiune, i s-a dat un ultimatum Atenei. Dacă până pe 15 mai, autorităţile elene nu vor renunţa la măsurile fiscale impuse de criză, se va cere sprijinul autorităţilor ruse, iar orice legătură cu Grecia va fi ruptă. 

 

Legislativul din Sfântul Munte Athos (Sf. Chinotita) nu vrea impozitarea proprietăţilor imobiliare din afara Peninsulei, deoarece acestea  reprezintă o sursă vitală de venit pentru întreţinerea mănăstirilor şi primirea miilor de pelerini care anual viziteaza Sf. Munte.

 

Comentariu Ortodox liber:

Daca se va intampla lucrul acesta cred este posibil ca vizitarea de catre pelerini a Sf. Munte Athos sa se faca mai greu. Asta e parerea mea. Partea buna ar consta in imbunatatirea vietii duhovnicesti in Sf. Munte. Vorba aceea „o sa traim si o sa vedem”.

Ortodoxia umanista – Ortodoxia vremurilor de pe urma

De la o zi la alta, ortodoxia se „smereşte” alarmant, convertindu-şi generos rînduielile tradiţionale după duhul înnoitor al vremii. De la tablourile religioase cu pretenţii de icoane, cucifixuri cu leduri, policandre elecrificate, microfoane şi difuzoare plasate printre sfinţi cu proporţii de bucătari – pînă la corala rece-academică combinată cu „conţana” ori tînguirile romantic lacrimogene ale „oastei Domnului”. Semne ale priorităţii omenescului în luptă cu rînduielile Duhului aflăm şi în predicile moi şi pufoase ale amvonului, Cât şi în paginile unor publicaţii „ortodoxe”.

Astfel, revista Lacrimi, editată de Mănăstirea Robaia – Argeş, invită cititorul la un adevărat maraton umanist printre articole pătut-ortodoxe. În cuvîntul introductiv, semnat de un cunoscut vlădică, românii pravoslavnici sunt ispitiţi să-şi revizuiască ortodoxia „mucegăită”, prin abordarea unui limbaj neo-ortodox profesional, praspăt şi spilcuit, doct-academic, scuturat de orice rezonanţă „noduroasă”. Termeni precum „armonia din Univers”, „fiinţa noastră”, „superficialitate”, „delicateţe sufletească pentru cele sfinte”, „înaintarea celor spirituale” etc. împănează respectivul articol, cumpănindu-l parcă între un nobil discurs catolico-protestant şi orientala morală pacifistunicersalistă a „integrării în absolut”.

Ce să înţelegem din această paradă de sofisme duhovniceşti? Că ortodoxia contemporană şi-a pirdut pînă într-atît vlaga, înCât nici „grai” nu mai are? Că pentru a fi citit şi admirat, limbajul trebuie să-ţi fie neapărat „cult” şi „elegant”? Că smerenia trebuie să-ţi fie „graţioasă”, iar căinţa „politicoasă”?

Pentru a ne edifica deplin asupra incursiunilor umnaiste pe tărîmurile ortosoxiei, să purcedem spre identificarea de noi sensibilităţi „ortodoxe”, zăbovind asupra isoricului Mănăstirii Robaia, unde ni se spune că lăcaşul „se înscrie planimetric (!) în categoria construcţiilor exleziastice de plan trilobat (!), cu abside poligonale (!), absida altarului prezentînd un uşor decroş (!).”

Ce să însemne aceste rînduri pentru gospodina din piaţă cu bărbat strungar? Că doar şi ea e ortodoxă şi merge la biserică? Aşa se întreabă săraca “fiinţă”, şi mulţi alţii, şi noi odată cu ei; oare să fie ortodoxia un bun al celor deştepţi, rezervată elitelor? Să fie mai multe „ortodoxii”: una a universitarilor, a teologilor, a doctoranzilor, şi alta a nevoiaşilor şi prostimii neînvăţate?

În continuare, ni se vorbeşte în acelaşi limbaj dulceag, pretenţios, „important”, despre „membrele comunităţii monahale”, „pioşi donatori”, „altare de credinţă”, „har artistic”, „orizont de viaţă” etc. În graiul Sfinţilor Părinţi, toţi cei botezaţi în Hristos sunt numiţi creştini, bine-credincioşi, nevoitori, dreptcredincioşi, de Hristos iubitori etc., iar în Rînduiala Botezului cel chemat să devină ortodox este „robul lui Dumnezeu”, în nici un caz „membru”, „cetăţean”, „domn”, „tovarăş”… în Hristos, ori „avă civic” al vreunui „Pateric umanist”.

Cât despre „pioşii donatori” ai „altarelor de credinţă”, ce putem spune? Le urăm să devină „ctitori evlavioşi” ai „duhovniceştilor sihăstrii” – vetre de pocăinţă întru smerită vieţuire călugărească – iar nu „sponsori” ai „centrelor de iradiere culturală”, după cum se revendică orgolios unele mănăstiri.

Iată cum, înşelaţi de mirajul „harului artistic”, cărturarii monahi „împătimiţi de frumos”, prind a se prosterna „suav” şi „divin” noului „orizont de viaţă”: monahismul umanist; căruia, dîndu-i „viaţă din viaţa lor” după cum spune însuşi autorul elogiilor aduse maicilor), îl usucă apocaliptic, lipsindu-l de Hristos, care e viaţa Sfinţiţilor Mucenici şi a cuvioşilor monahi.

În încheierea acelui articol, cititorul ortodox e informat că rostul mănăstirii – aşezată în „locuri mirifice” – e altul decît îşi poate închipui şi diferit de ceea ce Biserica, prin Sfinţii de Dumnezeu purtători, a hotărît, anume – zice revista – „altar al încrederii în veşnicia neamului”, adică loc de umanistă închianare la neam şi la „sfînta încredere”. Paşoptism religios, în care neamul idol ia locul lui Hristos, Cel uzurpat de umaniştii naţionalişti şi de patrioţii nihilişti.

Extras din cartea „Omul nou” de Ieromonah Martirie Paduraru

Cititi şi:

Este Dumnezeu vinovat de durerile lumii de azi?

Rătăcirile şi ereziile Părintelui Argatu

Parintele Gheorghe Anitulesei face o analiza temeinica pe „materialul clientului” ca sa zic asa, care asa cum spune si dumnealui va „misca” pe multi dintre cei care i-au urmat sfaturile parintelui Argatu. Sa luam aminte cu frica si cu cutremur.

Olanda devine una dintre cele mai apostate tari ale Europei. Bisericile transformate in restaurante, centre de sanatate sau librarii

Foste biserici catolice sunt acum librării, centre de sănătate şi chiar restaurante. Statisticile arată că, săptămânal, se închid două biserici catolice în Olanda, pentru că localnicii nu mai sunt aşa de credincioşi.

Bisericile închise donează preţioasele obiecte religioase ţărilor mai credincioase din America Latină. O catedrală din Republica Dominicană se bucură de noul său altar de marmură, în timp ce biserica din care provine acesta este transformată într-un centru de sănătate.

În ultimii ani, preţioasele obiecte religioase au fost adăpostite în beciurile parohiilor romano-catolice din Olanda. Acum, spaţiile religioase închise vor căpăta un alt mod de întrebuinţare.

În ciuda faptului că este foarte uşor să transformi o biserică într-un restaurant, oamenii se simt inconfortabil să ia cina înconjuraţi de obiecte religioase.

În ultimii 40 de ani, peste 200 de biserici catolice din Ţara Lalelelor au fost demolate şi alte 150 transformate în librării, centre de sănătate şi restaurante.

sursa: Antena 3

Comentariu Ortodox liber:

Nu ma mai mira nimic. Intr-o tara in care drogurile sunt la ordinea zilei, unde prostitutia este lege in stat este si normal ca oamenii sa nu mai creada in nimic. Biserica catolica sau mai bine „erezia catolica” conform Sf. Iustin Popovici este foarte permisiva de vreo o mie si ceva de ani si a facut tot felul de inovatii si iata ca in final pierde pe toate planurile. Pe mine unul nu ma deranjeaza cu nimic din ceea ce fac olandezii numai sa nu exporte din ideile lor.

BOMBELE ALIMENTARE – Românii sunt nevoiţi să mănânce cea ce işi doresc elitele

Caşcaval fără lapte sau parizer din pui, cu mult şoric!

Sunt doar două dintre produsele pe care le găsim în magazinele din toată ţara. Au în schimb soia, amidon din cartofi, enorm de multă sare, coloranţi şi arome care le imită pe cele naturale. Culmea e că asta nu miră pe nimeni. Autorităţile vin în control doar atunci când există o sesizare.

Piaţa s-a umplut de produse care au ambalaje pe care scrie „CU GUST DE”. Asta în cel mai fericit caz. Sunt sortimente de caşcaval, de exemplu, care n-au văzut niciodată laptele. Un astfel de produs e mai aproape de tabloul lui Mendeleev decât de un produs lactat. E făcut din amidon şi potenţiatori de aromă.

În 2011, aproape jumătate din marfa verificată de ANPC a fost cu probleme. O creştere cu 20% a abaterilor faţă de 2010. Mulţi producători bagă în produse tot ce au la îndemană. Legea le permite.

Şi în vreme ce unii producători fac doar ce le dictează cifra de afaceri, autorităţile nu par deloc preocupate că pe piaţă nu mai există un control.

Şefii ministerului Agriculturii, instituţia care supervizează, TEORETIC, ceea ce ajunge în farfuriile noastre, stau liniştiţi. Oficial, ne-am armonizat legislaţia cu cea europeană.

Numai că normele europene care acum se aplică şi la noi dau doar nişte indicaţii. Regulile stricte, de control, sunt fixate de fiecare ţară în parte.

sursa: antena3.ro

Comentariu Ortodox liber:

Acum ca am intrat de aproape o saptamana in Sf. si Marele Post al Pastilor cei care suntem intr-o oarecare masura „dependenti” de asemenea „alimente” care produc cancerul cu siguranta, putem sa le aratam celor care le produc cum arata si eticheta falimentului. Sa stam departe de aceste bombe alimentare si sa ne comportam ca niste crestini ortodocsi adevarati. Post usor si cu mult spor duhovnicesc!

ŞOCANT – Mântuitorul Hristos binecuvintează cu semnul Satanei într-o pictură din Catedrala Mântuirii Neamului

Preiau integral articolul de pe blogul lui Saccsiv:

MANTUITORUL FACE SEMNUL SATANIC in pictura murala de la Catedrala Mantuirii Neamului? Ideea a fost a PS Sofronie, cel apropiat de monofiziti si care a sfintit Agheasma Mare impreuna cu catolicii …

Iata o fotografie preluata de la http://deveghepatriei.wordpress.com/2012/01/16/fereasca-dumnezeu-si-maica-domnului-ce-batjocura-draceasca-icoana-de-la-catedrala-mantuirii-neamului-mantuitorul-pictat-cand-face-semnul-coarnelor-la-fel-si-sfantul-apostol-andrei-fratilor/:

Din articolul http://www.ug.webgarden.ro/menu/pictura-murala/catedrala-mantuirii-neamului aflam ca:

Toata aceasta compozitie a fost gandita de PS Sofronie Drincec, Episcopul Oradiei, realizarea ei fiind facuta in anticamera Paraclisului Episcopiei Oradiei.

Iar PS Sofronie este cel care:

PS SOFRONIE, Episcopul Oradiei, si-a luat DOCTORATUL ca specialist in MONOFIZITI: „în vederea apropierii dintre Biserica Ortodoxă şi Bisericile necalcedoniene” … Sa ne amintim ca tot el a sfintit AGHEASMA MARE impreuna cu un EPISCOP GRECO-CATOLIC

Iata si cum este reprezentata mana Domnului nostru Iisus Hristos in icoane:

Foto: http://www.moldovacrestina.info/2011/01/iisus-hristos/

Nu vom gasi icoane vechi in care degetul mare sa fie unit cu degetul inelar dar si cu cel mijlociu. Care o fi fost ideea lui PS Sofronie? De ce a ales o varianta in care pare ca face semnul satanic?

Moliftele Sf. Vasile cel Mare, motiv de teama in B.O.R.

La început de an, preoţii au fost atenţionaţi prin SMS că nu au voie să mai citească moliftele Sfântului Vasile, în singura zi în care ele trebuie citite în toate bisericile. Considerate blesteme la adresa Diavolului, moliftele alungă duhurile rele dar şi dezleagă eventualele vrăji aruncate asupra credinciosului. Astfel, printre beneficiarii bizarei decizii a Sfântului Sinod sunt vrăjitoarele.

Telefoanele preoţilor au zbârnâit de sărbători. Dar nu pentru urări, ci pentru a li se sugera ce să cânte. Şi, mai ales, ce să nu cânte. Înalţii prelaţi i-au anunţat pe preoţii din subordine că trebuie să sară peste moliftele slujite, de sute de ani, pe 1 ianuarie.

O angajată de la biserica Colţea a povestit că preoţii au primit ordin de la Patriarhie să nu mai citească moliftele Sfântului Vasile pe 1 ianuarie.

„Preacucernice părinte, vă aducem la cunoştinţă că prin hotărârea Sfântului Sinod numărul 630/2011, s-a stabilit (…) că la sfârşitul Sfintei Liturghii din ziua de 1 ianuarie se va oficia slujba Tedeumului, fără a se citi moliftele Sf. Vasile cel Mare. Vă rugăm să comunicaţi prezenta hotărâre tuturor unităţilor din protoierie”, era mesajul transmis pe telefonul mobil preoţilor.

Unii dintre ei au nesocotit totuşi ordinul şi le-au citit ceva mai târziu, în ajun de Bobotează.

Preşedintele sindicatului preoţilor consideră decizia Sinodului o jignire la adresa credincioşilor. El spune că interzicerea moliftelor sfântului Vasile le ajută şi pe vrăjitoare, întrucât blestemele le erau adresate. „Au nesocotit canoanele Sfântului Vasile. Motivul este foarte clar: blestemele Sfântului Vasile au un efect deosebit. Cine se teme tocmai de aceste blesteme? Nomenclatura Bisericii constituită în Sinodul satanic al Bisericii Ortodoxe Române. Aceste molifte trebuie citite în mod obligatoriu de fiecare dintre preoţi în ziua de 1 ianuarie în fiecare biserică din România. Aceste blesteme ale sfântului Vasile condamnă şi vrăjitoria”, spune preotul Gabriel Mascas, preşedintele sindicatului „Solidaritatea”.

Reprezentanţii Patriarhiei nu au putut fi contactaţi pentru a oferi explicaţii.

Sfântul Vasile este considerat de teologi, alături de Ioan Gură de Aur, unul dintre cei mai importanţi părinţi ai Bisericii Ortodoxe.

sursa: rtv.net

Comentariu Ortodox Liber:

Sa nu va mire dragi cititori acest lucru. Nu ai cum sa iti blestemi stapanul. Nu se poate asa ceva.

”Voi cine ziceti că sunt Eu?”

Când unii oameni nu găsesc răspuns la întrebarea Ta: ”Voi cine ziceti că sunt Eu?”, atunci eu, Doamne, sunt fericit că pot să Te văd pe Tine, Dumnezeu-Om si Om-Dumnezeu.

În scutecele sărace, pe paiele din ieslea grajdului întunecos din Bethleem, Te văd om! În glasul îngerilor, în lumina care Îti învăluie locuinta săracă, Te recunosc Dumnezeu!

Când fugi în Egipt de frica lui Irod, Te văd om slab. Când, în Egipt, văd idolii din temple striviti la pământ prin sosirea Ta, Te văd Dumnezeu atotputernic.

Când în Nazaret, înaintea lui Dumnezeu si a oamenilor, cresti cu anii si cu întelepciunea, Te văd om Care n-ai ajuns încă la vârsta desăvârsită.

Iar când la doisprezece ani stai în mijlocul învătatilor din Templu, ascultându-i si întrebându-i, pe lângă uimirea cărturarilor mă uimesc si eu si mărturisesc întelepciunea vesnică, ascunsă în omenirea Ta.

Om esti când Ti-e foame, om esti când dormi în corabie. Dar când Te plimbi pe valuri, când poruncesti furtunii si vânturilor, când saturi cinci mii de oameni cu cinci pâini – Te văd Dumnezeu.

Când Te cobori în râu si Te botezi, când Te plângi că nu ai nici o piatră unde să-Ti odihnesti capul, când Te lasi prins si legat, Te văd om, înconjurat de slăbiciuni omenesti.

Când însă cerul se deschide si de sus Dumnezeu Tatăl glăsuieste ”Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit”, când asterni la pământ pe călăii Tăi, când sub picioarele Tale pământul se cutremură, când soarele se întunecă, nesuferind să vadă răstignirea Ta, atunci Te văd Dumnezeu.

Când Te văd mort pe cruce, văd pe omul durerilor.

Om esti în mormântul pecetluit.

Când iesi din mormânt, nestricând pecetile, esti Dumnezeu.

Cu acesti ochi, cu această inimă, cu această credintă, mă apropii si eu de ieslea săracă din Bethleem, care a fost leagănul Tău, Doamne. Îmi plec genunchii cu păstorii cei simpli si cu magii cei întelepti si mă închin Dumnezeului meu, făcut Om pentru mine si pentru noi toti.

Scrisoarea catre Hristos a micului Anastasis

Domnul Temistocle vindea tablouri, rame şi mărunţişuri în prăvălioara lui din Constantinopol. Îşi iubea mult familia şi se chinuia să-şi vândă „nimicurile”, ca să poată sătura cele cinci guri flămânde.

Deschidea prăvălia dis-de-dimineaţă, îşi făcea semnul Crucii privind spre biserica Sfânta Sofia, atârna ramele în cuie pe pereţii din afară, lângă uşa magazinaşului, ştergea praful care se aşeza din gros pe picturi – prăvălioara se găsea pe o străduţă, strâmtă, nepietruită – şi aşa îşi aştepta clienţii.

Domnul Temistocle era un om bun, dintre cei care simt durerea celuilalt. Când intra vreun şcolărel să ia o bomboană, omul gândea în sinea lui: „Sărăcuţul, este galben ca ceara, cine ştie ce mănâncă…” Cunoştea bine faţa sărăciei, după cum cunoştea şi sufletul omului, cu bunele şi cu relele sale. Dintre toţi copilaşii de prin vecini, cel mai mult ţinea la un băieţel blând şi cuviincios, pe nume Anastasis, care trăia singur-singurel într-o cămăruţă peste drum de casa lui.
Bietul de el, cu noaptea în cap pleca şi cu noaptea în cap se întorcea. După faţa-i trasă şi după hainele şi ghetuţele rupte, uşor puteai să vezi că de-abia dacă avea ce să mănânce.

Într-o dimineaţă de iarnă, domnul Temistocle se îndrepta spre prăvălioară. Era frig şi zloată şi mergea strângându-şi pe el paltonul, când deodată îl vede pe micul Anastasis apropiindu-se pe trotuarul celălalt.
– Unde te duci, Anastasis? Ai alt drum astăzi? Nu te duci la lucru? Măi băieţaşule, o să răceşti. Nu eşti îmbrăcat gros.
– Mă duc la poştă să duc nişte scrisori.
– Dă-mi-le mie, tot trec eu acum pe la poştă. Hai, fugi înapoi la lucru, că o să răceşti afară.
– Vă mulţumesc mult, domnule, spuse micuţul dârdâind de frig.

Ce-i veni domnului Temistocle, că se uită pentru cine sunt scrisorile. Una era pentru un negustor, alta pentru o fabrică de tutun, a treia era… CĂTRE DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS, ÎN CER. Se opri locului şi începu să zâmbească.
– Săracul băieţel! Ia să văd ce cere.
Deschise scrisoarea şi citi:
„Hristoase al meu, Hainele mi s-au rupt, pantofii mi s-au stricat şi mi-e frig. Din ce-mi dă stăpânul nu-mi ajunge nici de mâncare. N-am reuşit să trimit aproape nimic mamei mele, care este săracă. Ce mă fac acum? Cum ies eu din iarnă, Doamne? Ajută-mă! Mă inchin Ţie. Robul Tău, Anastasis.”

– Comoară scumpă… spuse domnul Temistocle şi plecă spre casă. Pregăti un pachet cu haine călduroase de iarnă – flaneluţe, un palton, pantofi, şosete de-ale copiilor lui – şi se duse apoi la poştă.
Peste două zile, îl şi văzu îmbrăcat în hainele călduroase. Îi veneau numai bine. Ochii copilului străluceau de bucurie. Ba luase pe chip şi o rază de lumină tainică; căci cine poate ştii cîte nu şi-au spus seara la rugăciune Domnul şi micuţul Său rob!…

Domnul Temistocle s-a bucurat mult văzându-l fericit pe băieţel. Nu avea însă cum să-i treacă atunci prin gând că micuţul Anastasis va ajunge cândva SFÂNTUL NECTARIE făcătorul de minuni… De unde să fi putut bănui….

Astazi 9/22.11 facem pomenirea celui intru Sfinti Parintele Nostru Nectarie de Eghina facatorul de minuni.

Prigoana lumânărilor şi scoaterea sfeşnicelor din Biserică

„Nimeni aprinzând făclia sau lumânarea,
nu o pune în loc ascuns, nici sub obroc”
Matei 5, 15

Voi începe cu un caz real întâmplat cu una dintre enoriaşele capitalei. Astfel venind ea într-o zi la biserică ţinea în mâini un smoc de lumânări din ceară curată. Acestea erau confecţionate cu rugăciune şi iscusinţă după tipicul învăţat încă în tinereţe la o mănăstire. Îndreptându-se spre icoana Sfinţilor Trei Ierarhi a căror zi de pomenire era, spre uimirea ei a descoperit că în faţa icoanei praznicale nu se afla nici un sfeşnic în care să-şi pună lumânările. Nu s-a resemnat, ci a cerut să fie adus sfeşnicul, pomenind vremurile când ele stăteau în faţa icoanelor şi orice credincios putea aprinde o lumânare, rostind o rugăciune către sfinţi. Sfeşnicile îşi îndeplineau rostul şi nu erau ascunse (ca acum în unele lăcaşuri sfinte) în depozite. Incidentul a ajuns până la urechile parohului. Acesta a venit în grabă să facă ordine şi a încercat să-şi aducă argumentele lipsei sfeşnicului, însă văzând tăria şi insistenţa femeiei, a poruncit să fie acesta adus şi instalat unde îi este locul. Cu lacrimi în ochi enoriaşa a aprins lumânările înaintea Sfinţilor Vasile cel Mare, Grigore de Dumnezeu Cuvântătorul şi Ioan Gură de Aur. Imediat se schimbă întregul tablou: lumânările şi-au revărsat strălucirea peste chipurile sfinţilor, creând atmosfera de sărbătoare şi totodată răspândind în jur o suavă mireasmă de ceară curată.

Nu întâmplător mi-am amintit cazul cu pricina. Această inovaţie venită din vest se implementează deja de câţiva ani buni în mai multe biserici şi, cu regret, tinde să se răspândeacă atât prin oraşe, cât şi prin sate.

Or, creştinul când vine la Biserică este conştient că nu vine la muzeu, la teatru sau la spectacol. El vine la Dumnezeu, la sfinţii Lui pentru a-şi deschide sufletul în rugăciune, pentru a-şi vărsa amarul, pentru a se curăţi de păcate. Vine după ajutor, iertare şi milă şi dorinţa lui de a aprinde o lumânare este absolut firească. Acum însă, urmând moda nouă, pentru a pune o lumânare omul trebuie să iasă din biserică şi s-o înfigă în nisipul din lada de la intrare. Nu în faţa icoanelor, nu înaintea sfinţilor rugători pentru noi, ci într-o oarecare ladă cu nisip.

Chibzuind la această temă, mi-am pus întrebarea ce se întâmplă? De ce lumânările nu mai luminează chipurile sfinţilor? Şi din ce motiv oare parohii schimbă cu uşurinţă de neiertat tradiţia noastră de veacuri?

Argumentele celor ce au introdus cu de la sine putere această rânduială nouă sunt cu totul bizare. Astfel ei zic că de la fumul lumânărilor se deteriorează pictura, se afumă icoanele, se înfierbântă aerul şi devine insuportabil, şi, ceva cu totul nou, lumânările sunt toxice.

Să începem cu ultima specificare. Cum adică lumânările sunt toxice? De ce ele ar fi toxice?

Astfel ajungem la o altă problemă. Despre ce lumânări e vorba. Oare lumânările din ceară curată, strânsă de albinele harnice din flori pot fi toxice? Exclus!!!

Atunci unde-i răspunsul?

Îmi amintesc cum pe timpul ateismului militant, prin anii 80, sfeşnicele din puţinele biserici din Chişinău în timpul slujbei erau doldora de lumânări (şi desigur, datorită regimului ateist, nu erau 100% din ceară). Şi totuşi… Cele arse fiind necontenit înlocuite de noi şi noi lumânări, nimeni nu se plângea că nu are cu ce respira!

Dar cum rezistau creştinii acum o sută sau o mie de ani? De ce pe atunci nici nu se punea problema scoaterii lumânărilor din biserică.

Pentru că: în primul rând încă nu-şi pierduse evlavia moştenită din neam în neam şi în al doilea rând, fiindcă toate lumânările şi făcliile erau din ceară naturală, fără diverse componente artificiale, care într-adevăr, arzând, pot emana şi elemente toxice.

Discutând cu mai mulţi enoriaşi ai bisericilor din Chişinău, am ajuns la concluzia că este necesar nu să alungăm frumoasele noastre tradiţii, înlocuindu-le cu cele străine, ci să le păstrăm cu sfinţenie. De aceea ţine de datoria noastră, a enoriaşilor, să cerem cu mult tact şi delicateţe, dar şi cu insistenţă, ca parohii bisericilor să revină la lumânările din ceară curată puse în sfeşnicele din faţa icoanelor şi nu în pridvorul bisericii sau chiar după uşă.

În caz contrar, neevlavia noastră se va dezvolta mai departe: după lumânări se vor scoate şi candelele, cădelniţa cu tămâie ca să nu emane fum ş.a.m.d.

Şi încă o remarcă. Bisericile unde nu ard lumânări au o alură de muzeu, sunt reci, nu predispun spre rugăciune, le lipseşte ceva…

E timpul nu să prigonim lumânările, a căror ceară albinele o strâng din flori, ci să le readucem la locul cuvenit spre slava lui Dumnezeu.

sursa: Toaca.md

Tristetea unei generatii – Tristetea vremurilor de pe urma

Societatea în care trăim astăzi este una a supra-consumului (un avânt necontrolat al cererii şi al ofertei de produse – deşi criza a adus cu sine o uşoară încetinire), a tehnologiei de ultimă oră, a progresului ştiinţific şi a înlesnirilor în viaţa de zi cu zi. Plăcerile lumeşti ne acaparează din ce în ce mai mult, ajungând să ne stăpânească existenţa şi să ne transforme în robi. Alergăm clipă de clipă după himerele pe care ni le oferă industria de divertisment şi publicitate.

În ansamblul ei, omenirea se află într-un proces de dezvoltare; ştiinţa descoperă zilnic lucruri noi, iar purtătorii de cuvânt ai „noii ere” declară sus şi tare că ne aflăm în plină eră a fericirii şi a cuceririlor pe toate planurile. Reclamele sunt regizate cu grijă, pentru a împrăştia în jur bună dispoziţie şi a încuraja supraconsumul. Filmele îşi aleg cu grijă subiectele şi personajele, pentru ca cei ce le vizionează să fie desprinşi de realitate şi transportaţi într-o lume virtuală, din care cu greu mai evadează – dacă mai evadează. Actorii sunt plătiţi să ne zâmbească şi să ne convingă să cumpărăm tot mai mult, din ce în ce mai mult.

Fiecare dorinţă a omului de rând se poate îndeplini astăzi – cu bani, desigur. Dacă toate aceste acţiuni ne-ar apropia de Dumnezeu, toate ar fi bune şi frumoase, iar raiul s-ar instaura pe pământ. Dar nu este deloc aşa. Scopul celor ce conduc lumea din umbră şi îi dictează direcţiile de mers este să ne despartă de Hristos, să ne facă să Îi negăm existenţa.

Acum câteva decenii, pentru a descrie o situaţie cu neputinţă de realizat, era folosită expresia „a cere Luna de pe cer”. Astăzi, aflăm că întregi suprafeţe ale Lunii au început să fie scoase la licitaţie aici, pe Pământ şi, culmea, există destui doritori de proprietăţi selenare. Imposibilul devine posibil, iar omul, în loc să se smerească şi să se oprească din această goană către moarte, se preface pe zi ce trece într-o fiinţă arogantă, nerecunoscătoare, gata oricând să-şi renege cinstea de chip şi asemănarea lui Dumnezeu.

Oamenii au tot ce le trebuie – mai ales cei bogaţi, dar cu toate acestea, se pare că structura sufletească a omului modern nu mai vrea să primească adevărata fericire. Aşa ajungem să vedem în jurul nostru ceea ce nu s-a mai văzut la generaţiile trecute: oameni tineri, în floarea vârstei, care se simt părăsiţi de Dumnezeu şi de aproapele lor, sunt trişti fără motiv, au probleme de comportament şi ajung chiar să sufere de boli psihice, ca să nu mai vorbim de cele duhovniceşti.

Vedem din ce în ce mai multe chipuri triste, lipsite de expresie, nervoase, preocupate, înfricoşate, tulburate. Parcă oamenii încep să semene între ei – toţi au aceleaşi trăsături crispate, iar feţele lor au aceeaşi culoare pământie. A dispărut oare bucuria de a trăi? Unde e fericirea?

Până şi tinerii se confruntă cu probleme acute, cu conflicte interioare puternice şi ajung deseori în impas, rămânând captivi ai unei mentalităţi întunecate, purtând în suflete o pustietate sfâşietoare. Sunt oameni tineri, plini de frumuseţe trupească şi bogăţie materială, dar care nu mai ştiu să râdă sau să zâmbească; sunt bolnavi de depresie şi împrăştie în jur pesimism şi chiar deznădejde printre semenii lor.

Chiar şi printre tinerii nu foarte credincioşi, mai există unii care simt o vagă scânteie în suflet, care îi împinge către Biserică, iar alţii poate reuşesc să participe, chiar dacă doar trupeşte, la sfintele ei slujbe. Dar, nefiind ancoraţi puternic în Hristos, duhul lumesc îi va ajunge pe aceşti tineri nefericiţi chiar şi în corabia Bisericii şi vor ajunge să creadă că Dumnezeu nu există. Atunci ei se deznădăjduiesc, considerând că nu mai au de ce să se alipească.

Lumea suferă, se pierde şi, din păcate, foarte mulţi oameni sunt nevoiţi să trăiască în acest iad al lumii. Cei mai mulţi simt o mare părăsire, o nepăsare – mai ales acum – din toate părţile. Nu au de ce să se ţină. Se împlineşte zicala: „Cel ce se îneacă se agaţă şi de un pai”.

Atât duhovnicii, cât şi psihologii, au încercat să descifreze această înclinaţie a tinerilor de astăzi către pesimism, delăsare, lipsă de idealuri şi în general către o dispariţie a oricăror valori morale. Cu părere de rău, trebuie să spunem că majoritatea celor ce au analizat structura sufletească a generaţiei de azi – din perspectivă duhovnicească şi ştiinţifică, au ajuns la concluzia că oamenii de azi au suferit transformări profunde la nivel intelectual, mental, afectiv, social şi, cel mai important, sufletesc.

sursa: Traditia Ortodoxa

VIDEO – Procesiune cu racla Sf. Spiridon în insula Corfu şi cu cea a Sf. Gherasim al Kefaloniei

Singurele precizări pe care doresc să le fac sunt că procesiunile cu aceşti doi mari  sfinti ai ortodoxiei se fac cu raclele lor în picioare, cunoscut fiind faptul că mai ales Sf. Spiridon pleacă deseori din raclă ca să ajute pe cei cărora i se roagă cu credinţă.

Kerkira capitala insulei Corfu locul de odihna al Sf. Spiridon al Trimitundei

Valsamata, Kefalonia, locul de odihna al Sf. Gherasim de Kefalonia, izbavitorul de demoni

Ne îndreptăm spre ceva sau este doar o părere???

Citez din articolul: Jean Claude Trichet şeful BCE: Este cea mai gravă criză de la 1945 încoace

Preşedintele Băncii Centrale Europene (BCE), Jean-Claude Trichet, a declarat marţi, într-un interviu pentru Europe 1, că actuala criză “este cea mai gravă de la al Doilea Război Mondial până acum”.

Şeful BCE a adăugat că, fără intervenţia comunităţii internaţionale, ‘ar fi putut fi cea mai gravă criză de după Primul Război Mondial’, scrie ziarul Le Parisien.

Şeful BCE a cerut guvernelor europene, în special celor din Italia şi Spania, ‘să-şi facă treaba’ astfel încât să reducă deficitele: ‘Am cerut în mod foarte clar, în ultimele zile, guvernului italian să ia anumite decizii şi să accelereze revenirea la o situaţie bugetară normală’.

‘Am cerut acelaşi lucru şi guvernului spaniol. Am cerut tuturor guvernelor europene să accelereze deciziile importante pe care le-au luat la 21 iulie’, cu ocazia summitului consacrat zonei euro, a adăugat acesta.

Jean-Claude Trichet a apărat noua decizie a BCE de răscumpărare a datoriei publice a ţărilor din zona euro. Dar a refuzat să precizeze ‘ce cumpărăm şi la ce valoare’. Totuşi, pieţele se aşteaptă ca BCE să intervină în legătură cu obligaţiunile Italiei şi Spaniei, unde costurile de finanţare pentru acestea au atins niveluri record în ultimele săptămâni.

Considerându-se ‘o ancoră de încredere şi stabilitate’, Jean-Claude Trichet, care a avut o lungă conversaţie telefonică cu Nicolas Sarkozy în ultimele zile, a reamintit că obiectivul său este să “asigure stabilitatea preţurilor pentru 332 de milioane de cetăţeni”.

Scăderea ratingului datoriei publice americane, în acest week-end, plus tensiunile cauzate de deficitele ţărilor europene creează îngrijorări legate de noi căderi ale pieţelor din lumea întreagă. În acest context de tensiuni economice, ministrul bugetului şi purtător de cuvânt al guvernului francez, Valérie Pécresse, a afirmat marţi că Franţa nu se va abate în niciun caz de la măsurile de redresare a finanţelor publice şi că este gata să ‘depună şi mai multe eforturi’.

Agenţia Standard and Poor’s a menţinut ratingul Franţei la AAA, ceea ce îi permite să se împrumute la dobânzi interesante de pe piaţă.

Comentariu Ortodox Liber:

Ilie Serbanescu fostul ministru de finante si analist economic spunea acum cateva seri la emisiunea Sinteza Zilei de la Antena 3 ca aceasta criza economica este una foarte grava si ca ea se va termina doar in doua moduri (ambele distructive pentru rasa umană) o inflatie pe care nici cele mai luminate minti sa nu o poata tine in frau sau cu razboi.
Asa cum se stie criza nu este criza chiar pentru toti locuitorii planetei. Unii chiar fac profit frumos atunci cand bursele se prabusesc. Cine o fi?